Eu ieșisem să fac poze prin oraș. Mă gândeam că o să fie liber, lipsit de mașini și oameni. Un oraș doar pentru mine. N-a fost chiar așa dar nici aglomerat. A fost liniște. Iar ei m-au văzut și m-au rugat să le fac o poză. Nu știu cine sunt dar mi-ar plăcea să aflu.
Cred că ultima oară a fost acum vreo doi ani când cineva m-a rugat să-i fac o poză. Și atunci au fost niște copii într-un sat uitat de lume. De obicei oamenii sunt timorați, le e teamă de camerele foto și video, le detestă, se blochează în fața lor, dar nu și ei.
Cred că ultima oară a fost acum vreo doi ani când cineva m-a rugat să-i fac o poză. Și atunci au fost niște copii într-un sat uitat de lume. De obicei oamenii sunt timorați, le e teamă de camerele foto și video, le detestă, se blochează în fața lor, dar nu și ei.
M-a surprins cererea lor. Stăteau de vorbă ca și cum încă nu terminaseră discuția începută cu puțin timp înainte de 12 noaptea. Treceam pe lângă ei când m-au rugat să le fac o poză și mi-am dat seama că nu o vor pentru ei, nu mi-au întins aparatul sau telefonul lor ci voiau pur și simplu să le facă cineva o poză. Mi-ar plăcea să le dau tag în poza de pe facebook dar nu știu cine sunt. Nu i-am întrebat, aș fi stricat momentul. Dar poate mă ajuți tu cu un share.
Și data viitoare când vezi pe cineva cu un aparat foto, cere-i să-ți facă o poză. Să vezi cum se nasc zâmbete!
Hai, La Mulți Ani!
P.S. Mersi Andreea! Știi tu de ce!