E totul despre liniște aici în Calbor. Vă zic, îți ia ceva până înveți să asculți liniștea dar după aia nu te mai saturi de ea. E ca un drog. Parcă ai mai băga un pic. Se găsește greu, tre să mergi mult ca să dai de ea. Te amăgești că n-ai nevoie dar știi în adâncul tău că o vrei. Pentru că știi ce-ți oferă de fiecare dată când o găsești. Timpul se oprește pentru tine, drumurile dispar brusc, lumea nu se mai învârte iar tu în sfârșit te întâlnești cu tine.
Am avut parte de toate ingredientele ca să ajung în colțul ăsta de liniște. Am condus o mașină foarte silențioasă. Nici ei nu-i place zgomotul, i se aud doar pașii cauciucați pe asfalt și ar scoate și ea un cot pe geam dacă ar putea. Doar ca să admire peisajul.
În Calbor nu mișcă nimic, nici timpul. Ploaia bate aceleași case fără ca ele să răspundă îndărăt. Bătrâne fardate, stau și se uită în stradă cu aceeași expresie.
Poți să te plimbi lejer printre gândurile tale. Te acoperi cu spațiul ăsta gol și mergi mai departe. E ca și cum ți se oferă o secundă de eternitate în care descoperi cu alți ochi ce se întâmplă în jurul tău. Te miști liber și asculți din nou nimicul. Apoi începi să vorbești în sfârșit cu tine. Despre multe…
Fotografiile cu mine au fost făcute de Ariel după o idee pe care-am mai pus-o în practică anul trecut într-un loc la fel de liniștit, aici.
TFB8 este un eveniment organizat de Foto Union și Calbor Country Club, cu sprijinul Silva, Toyota, Dacia Plant și De altădată.
