Vă sugerez să vă uitați la clipul de mai jos ca să înțelegeți de ce m-am aprins așa tare. E vorba de o tipă care se întoarce în orașul ei natal din Anglia și descoperă ce putere a început să prindă comunitatea musulmană de acolo. E horror de-a dreptul.
Accept orice formă de religie și practicarea ei atât timp cât nu-i afectează sau forțează pe cei de lângă. Dar nu, nu-i de ajuns. Vrem să-i supunem și pe ceilalți. Și asta distruge toată armonia. Un lucru e clar însă. Oamenii nu cred în Moș Crăciun dar cred în Dumnezeu. Două personaje a căror existență fizică sau reală nu o poate demonstra nimeni momentan. Primul este chiar bun și îți oferă numai momente de fericire (din păcate pentru o perioadă foarte scurtă), iar al doilea, nu știu ce să zic, pare mai degrabă un sadic care nu vrea decât să te vadă cum suferi și cum îi chinui și pe ceilalți. Prefer să cred în Moș Crăciun mai degrabă!