Să primești mesajul ”Acum sunt mai în regulă” este probabil cel mai frumos lucru care s-a întâmplat în ultimele două săptămâni.

Am evitat foarte mult timp să revin pe blog și să scriu despre tragedia din Colectiv și ce a urmat după. Am considerat că în momentele alea cel mai bine e să oferi informații cu adevărat necesare și nu păreri personale. Și am văzut la păreri personale cât să-mi ajungă pentru o viață întreagă. Dar ulterior am spus că greșesc.

E bine să-ți dai cu părerea, bine sau prost. În primul rând, asta îi ajută pe cei din jurul tău să știe cu cine stau de vorbă. 🙂 Eu mi-am conturat o imagine destul de bună (nu neapărat pozitivă) apropo de niște persoane cu care nu interacționam atât de des. În al doilea rând, pentru că momentele în care oamenii din țara asta se revoltă și ies în stradă sunt foarte rare. Așa că orice părere rostită online sau offline a fost binevenită. Și lucrul ăsta n-ar trebui să se termine prea curând. Ar trebui să menținem un nivel de ”deranj” în feed-uri încât să nu ne revenim prea curând la starea de nepăsare care ne caracterizează foarte mult.

Pentru că eu cred că indiferența este cea care ucide. Corupția este doar un efect al nepăsării. Este la îndemână și îi readuce pe oameni în starea lor primordială. Gen, cine e masculul Alpha și cine controlează tarlaua. Pentru că deși tot dăm vina pe politicienii ăștia corupți, nu ne gândim că ei de fapt sunt din același aluat ca și noi. Ne-am permis unii altora să ne comportăm așa cum ne comportăm. Pe noi ne-a durut în cur și ne-am plâns de pe fotoliu din fața televizorului, iar lor le-a fost mult mai ușor să-și facă un trai ”decent” fără să muncească. Iar tot sistemul ăsta a mers așa din inerție. Câteodată se mai întâmplă câte-o tragedie minoră (mare ”noroc” avem) și ne mai dăm seama că suntem într-un mare rahat și că de fapt nimic și nimeni nu e în stare să ne protejeze. Și culmea, suntem foarte indignați pe treaba asta. De data asta însă, tragedia a lovit la propriu într-un colectiv. Motiv pentru care a apărut și acea mobilizare stradală.

Mă rog, n-am chef să insist prea mult pe partea asta, căci suntem departe de a ne redresa. Da, România are nevoie de un guvern tehnocrat, dar nu-i de-ajuns. Chiar dacă îți vin niște specialiști la putere, trebuie să te gândești cine pune în aplicare noul tău plan? Ai oameni competenți sau am ajuns să fim toți corupți într-un fel sau altul? Și da, am văzut foarte mulți care s-au gândit că acum ar fi momentul să se comporte mai bine, că schimbarea vine din noi, că de azi înainte să traversăm pe la trecere, să semnalizăm, să fim atenți, să ne punem casca de bicicletă, să ne… Un căcat, vă zic! N-o să se schimbe nimic. Pentru că oamenii care nu se comportă ok într-o societate nu știu că nu se comportă ok, pentru ei e ceva firesc, iar restul sunt proști, drept urmare nu vor avea nici un interes sau vreo pornire interioară în a se schimba. Iar eu am fost corect ani la rândul și încă mai fac parte din specia aia pe cale de dispariție care semnalizează de fiecare dată când schimbă banda de circulație. Doar că acum am obosit pentru că mi-am dat seama că nu așa se rezolvă problemele. Singurul mod prin care poți ”educa” un popor e prin a introduce niște legi și, cel mai important, a le aplica cu precădere. Iar pentru asta ai nevoie de oameni care să creadă în legile alea și să le aplice. Iar pe lângă asta mai ai nevoie și de niște lideri care să fie modele de urmat în societate. Și suntem atât de dezbinați între noi și ne urâm atât de tare tocmai pentru că am avut niște ”lideri” care n-au făcut decât să promoveze ideea de ”cel mai tare din parcare” și că întotdeauna lucrurile nașpa se întâmplă pentru că cei de lângă tine sunt răi și proști și vor să te discrediteze.

Dar până una alta vă sugerez să vă schimbați un pic prioritățile. Puteți începe să dați și cu peria după ce-ați folosit o toaletă publică încât să nu vă înjure de morți următorul care intră după voi, asta ca să începeți cu schimbarea vine din noi. Dar eu în momentul ăsta aș vrea să mă concentrez pe lucrurile pe care le-am tot amânat pe motiv că, cică am timp destul. Am scris la un moment dat un articol despre faptul că eu nu beau alcool. Și-mi amintesc că mi-a comentat Claudiu într-un mod decent și reținut. Pe Claudiu l-am cunoscut anul trecut la Electric Castle și de-atunci mă tot vedeam cu el pe la festivaluri. Întotdeauna avea 3 lucruri la el. Aparatul foto agățat într-o parte, zâmbetul placid și berea în mână. E un tip care și-a trăit viața cât de mult a putut și chiar dacă era un consumator de bere nu-l deranja dacă mă vedea cu cola în mână. Nu era hater, nu avea niciodată vreun interes anume, ba chiar era genul care voia să ajute cât mai mult în jurul lui. Așa că i-am răspuns la comentariu și i-am spus că musai cu el trebuie să beau o bere. Doar că… berea aia n-am mai apucat s-o beau. Și nici n-o să mai bem vreo bere împreună. Și în momentul în care am aflat că nu mai e, fix la asta m-am gândit și mi-am dat seama că pierd prea mult timp concentrându-mă pe lucruri fără valoare, în loc să profit de orice moment și de toți oamenii din jur. La fel am făcut și cu Teodora. Când ne-am cunoscut am aflat că suntem născuți în aceeași zi, drept urmare am decis că e un semn și că gemenii ar trebui să conducă lumea. 🙂 Și bazați pe siguranța că știm ce stări avem și ce lipsă de chef ne caracterizează uneori, nici cu ea n-am apucat să mă văd. Am tot amânat un ceai vreo câteva luni până când a fost mult prea târziu. Și asta de ce? Din comoditate, din lipsă de timp și concentrarea pe lucruri fără valoare. Poate că asta ar trebui să schimbăm un pic la noi și poate restul vor veni de la sine. Căci doar oamenii sunt cei care-ți pot fi alături (sau animalele), nicidecum posesiunile materiale sau cariera profesională.

Și ca să termin totuși într-o notă optimistă, să vă povestesc ceva fain. Acum vreo câteva seri primesc un mesaj pe Facebook care spunea așa: ”Acum sunt mai în regulă.”. În primă fază nu înțelegeam de la cine e mesajul și care-i faza. Dar apoi mi-a picat fisa. Și inima a început să-mi bată al naibii de tare. Ca să înțelegeți, în seara tragediei, am intrat pe event-ul de pe Facebook să văd care din prieteni au dat going și le-am trimis fiecăruia câte un mesaj întrebându-i dacă sunt ok. Unii din păcate nu-mi vor mai răspunde niciodată la mesaj, alții încă nu pot să răspundă, dar mesajul despre care vă spun venea de la cineva care fusese în club în seara aia și care acum se simte mai bine. Nu știu dacă aveți cunoștințe sau prieteni care au fost în Colectiv și v-au răsuns, dar e un sentiment foarte plăcut. Parcă totuși se mai întâmplă și ceva bun. Așa că îi doresc Andreei însănătoșire grabnică în continuare. La fel cum le urez tuturor celorlalți care încă se află în spitale.