Noh, și din toate lucrurile pe care le-am auzit și făcut și pe lângă oamenii noi pe care i-am întâlnit, povestea lui Sorin Onișor mi-a rămas acolo pe ”desktop”, s-o pot vedea oricând. Sau hai să vă zic un pic cum a fost la Social Media Summer Camp organizat de revista BIZ.

Bine, hai să încep cu scopul, că am observat că întotdeauna ăsta a fost un subiect de interes. Sms camp e chiar o tabără în adevăratul sens al cuvântului. Și mi-era dor de-o tabără, jur. Dar e o tabără pentru cei care lucrează în agențiile de publicitate, clienții care se folosesc de social media și, evident, bloggeri. Revista BIZ adună laolaltă cele trei componente de bază al marketingului online și practic ai vreo 4 zile în care socializezi la greu cu oameni din industrie, mergi la conferințe și speech-uri, ”exerciții” în care faci simulări de campanii și ți le ”demontează” apoi cei din juriu și apoi vin party-urile de seară, unde lumea socializează cu cea mai mare plăcere. 🙂

Eh, asta e explicația ”științifică”. Acum vine ”părerea mea”! 🙂

Măh, fu interesant. Eram curios să văd într-un mediu mai relaxat ce zic oamenii din agenții, clienții, ceilalți bloggeri. Gen, să observ așa din exterior. Să stalkuiesc. Îmi fac câțiva prieteni instant, oameni cu care să mă simt bine și poate să nu fac lobby non-stop. Mă simt bine, mă relaxez, mă simt eu. Aia e, mă place lumea, bine, nu mă place, iar bine. N-am putut frate să mimez niciodată. Mi se citește pe față. Am glume proaste. Am râs mult, secțiunea Tinder de seară a fost delicioasă. Am băut, eu care nu beau. M-am holbat la niște mulatre, vreau să fac niște poze cu ele. Noroc că a fost Cola sponsor, un eveniment fără cola e trist rău. M-am făcut de râs și de data asta. Rezumat.

A fost mișto că ne-am împărțit la un moment dat pe echipe și ne-am ocupat de-un brief. Adică trebuia să simulăm o campanie pe social media pentru un anumit brand conform cerințelor clientului. Aveai tot ce-ți trebuia, inclusiv buget. Și ne-am zbătut noi creierele să coacem ceva într-un interval de o oră. Am vorbit cu clientul (care era de față, participant la Sms Camp), ne-a dat informațiile necesare, a fost fain. La final, am zis, băh, la ce buget avem am făcut treabă bună.

Eh, și a venit vremea să ne prezentăm proiectul în fața jurului (Manafu, Alex Negrea, Oana Bulexa și Chinezu). Adică d-ăștia grei care nu se feresc să ți-o dea la gioale! Și așa au și făcut. Așa, pe rând, lejer. Și când a venit Oana și a desființat totul din prima întrebându-ne de ce n-am refuzat totul din cauza bugetului, m-am enervat. Dar enervat d-ăla pozitiv. Nu știu dacă înțelegeți, dar eu când discut o chestie cu oameni care îmi vin cu contraargumente valabile, mă enervez că-mi dau seama că au dreptate și n-am de ce să mă tot cert cu ei. Mda, acum îmi dau seama de ce nu sunt politician sau corupt. 🙂 Dar, anyway, fain să vezi contrapunctul de vedere al unei agenții sau al unui client și chiar blogger apropo de campania pe care o faci tu. Așa că fu faină experiența din care orgoliul meu a avut ce să învețe.

Apoi a venit Sorin Onișor. Nu l-am mai întâlnit, eram curios de speech-ul lui, mă gândeam să-i propun ceva. Pentru zona lui de fotografie, eu zic că e cel mai bun. Și are rezultatele astea și din cauza faptului că își petrece 95% din timp la țară, acolo de unde se și inspiră. Vorbește rar, calm, cu pasiune, ca orice om care se întoarce în zonele retrase, rurale, zonele care te fac să înțelegi iar viața și cât de mult ne place nouă oamenilor s-o luăm grav pe arătură. A fost plăcut să-l ascult, e motivant, deși dorința lui de a-i face pe oameni să renunțe la viața de corporație și să trăiască în locurile alea superbe, nu o susțin. Avem nevoie de oameni de birou, oameni care să susțină niște business-uri fără de care acum am lua-o razna. De exemplu, dacă noi toți am renunța la stilul de viață ”industrial”, atunci ar dispărea și Facebook-ul, unul din cele mai importante modalități de promovare a muncii noastre de fotograf. Așa că mă gândesc că tre să fie o balanță între cele două lumi.

Dar nu asta a fost fascinant. Ci povestea numelor celor doi copii ai lui. Are o fată și-un băiat. Pe care i-a chemat Mara și Mureș. Are un tricou pe care scrie MaraMureș și de aici pleacă și povestea. Habar n-am, m-a surprins pe mine într-un moment mai siropos, dar mi se pare o poveste faină. Mai ales că Mara mi se pare a fi cel mai frumos nume de fată. E pur, autentic, românesc, cel puțin așa cred eu. Iar Mureș, again, e oarecum unic, dar tot autentic românesc. Frumos. 🙂

Anyway, per total a fost o experiență folositoare. Dacă lucrezi în domeniu, e necesar să participi măcar o dată la un Camp organizat de BIZ, pentru că oamenii altfel vorbesc față în față și începi să finisezi niște relații care oricum sunt rigide în mediul online. Mai am destule întrebări, probabil că voi participa și la sesiuni viitoare, căci întrebări și nelămuriri am destule în continuare. Căci încerc de fiecare dată să mă bucur din plin de orice lucru pe care-l fac. De exemplu, să stai în ultima noapte până dimineața ca să prinzi un răsărit la munte. D-ăla cu Vanilla Sky and shit de stai și te holbezi ca fraieru în timp ce mai tragi vreo două poze obosite cu telefonul.

Și trebuie apreciați și partenerii taberei, Staropramen, Garanti Bank, Doppelherz, Banca Transilvania, Farmec, Chivas, Siviero Maria, Flanco, MSL Group The Practice, TNT, Enel, Dr Oetker, Domeniiile Samburesti si Jubile Catering, pentru că fără ei ieșirea asta n-ar mai fi avut loc. Și ne-am distrat la un loc cu ei, ceea ce mi se pare foarte tare. Kudos to all!

See ya!