Știi oamenii ăia din jurul nostru cu care credem că vrem să schimbăm ceva, că avem același scop comun și că luptăm pentru aceleași interese? Ei bine, elimină cam 60-70% din ei și o să afli procentul adevărat al celor care chiar vor să schimbe ceva.

Eram la un eveniment. De fapt am primit o invitație la un film la cinema-ul hipsterilor, Elvira Popescu. Acest colț al pseudo-intelectualilor și criticilor avizați. Da, v-ați prins, m-am umplut de draci mergând acolo.

M-am prins de ceva vreme că trăiesc într-o țară de idioți și o spun cu toată convingerea pentru că e pura realitate. Cine susține contrariul îi spun doar că o țară de oameni deștepți nu s-ar afla niciodată în situația noastră. Doar atât! Așa că nu-mi fac speranțe prea mari. Dar m-am bazat de-a lungul timpului pe acești oameni din jurul meu, aceste comunități, atât online cât și offline. Oameni care suntem mișcați, angrenați și motivați de aceleași idei și valori. Acest Colectiv de oameni care chiar vrea să schimbe ceva. Doar că în ultimul timp observ că până și acest colectiv e plin de… Cum să zic, mă sperie groaznic faptul că mă dezamăgesc din ce în ce mai mulți oameni de la care aveam așteptări. Și unii chiar apropiați.

Așa, revenind la Elvira. Lume multă, se stătea pe trepte și pe aleea care merge către sala de cinema. Mulți stăteau afară la fumat, chiar dacă stăteau în drum. Zic, ok, nah, nu mai am pretenții. Dar în momentul în care m-am apropiat mi-am dat seama că e totuși destul de aglomerat și că înăuntru nu mai e loc de intrare. Drept urmare se formase o coadă.

Și repet, uitându-mă la oameni, sunt același tip pe care i-ai vedea și pe la proteste, prin localurile pe care le frecventăm și noi, oamenii ăia care vor să trăiască într-o țară civilizată și vor ca drepturile lor să fie respectate. Așa că m-așez și eu la rând și aștept să se elibereze. Și evident că s-a întâmplat inevitabilul care împarte toată această populație în patru categorii clare:

1. 50% dintre cei prezenți nu au sesizat coada sau pur și simplu au ignorat-o, s-au strecurat, împins, înghesuit încât să intre în sală. Ba sunt unii care se întrebau de ce stau oamenii, pentru simplu motiv că totuși era un pic de loc pe unde puteai să te înghesui. Ăștia-s ca ăia din trafic care se bagă indiferent că au o bandă de circulație sau nu. Cei care fac icter dacă stau la rând.
2. Apoi 50% sunt cei care chiar stau la coadă și își așteaptă ”răbdători rândul”. Cei care sunt întotdeauna uimiți de nesimțirea altora, printre care mă număr și eu. Dar care ne acceptăm statutul și ne respectăm prea mult ca să ne enervăm aiurea din cauza unor nesimțiți. Suntem destul de inteligenți încât să ne dăm seama că n-o să rămânem pe-afară.
3. Din categoria de mai sus, vreo 10% cedează din cauza nesimțirii primei categorii și ies din rând și se bagă în față, panicați probabil că se termină Lumea. În cazul în care se întâmplă asta, nimic nu mai contează, toți se transformă în niște animale și se împing și e care pe care. Ăla e momentul în care eu decid să mă retrag și să-mi dau seama că n-ar trebui să fiu acolo. Din fericire, nu s-a ajuns aici.
4. Nu s-a ajus aici pentru că Culmea! Mai e un procent de vreo 10-20% din a doua sau prima categorie care creează astfel de situații din cauză că suferă de lipsă acută de atenție distributivă. Sau de fapt e formată din retardați și retardate. Din ”oameni” care n-au habar că trăiesc într-o societate și că în jurul lor mai sunt și alții. Adică, în cazul de față, niște persoane care la intrarea în cinema, pe trepte, s-au întâlnit cu alții care stăteau în intrare și fumau și s-au pus pe discuții și povestit, motiv pentru care toți cei din spatele lor au început să formeze o coadă. :)))))

Acum mi se pare amuzant și de fiecare dată încerc să mă amuz și să accept situația asta. Să accept realitatea. Că de fapt, procentul de oameni pe care ar trebui să mă bazez este infim mai mic. Pentru că modul ăsta de comportament se întâmplă în orice tip de colectiv. Nu contează că ești din Teleorman și n-ai bani să te îmbraci, sau vreun creativ de prin vreo agenție din București.

Așa că m-am așteptat la multe mișto-uri azi legate de incendiul din Bamboo. Mișto-uri care n-ar trebui să existe în comunitatea mea de oameni cool, da? Ei bine, ele au fost, sunt și vor fi. Pentru că unii chiar nu pot să înțeleagă că vine un moment în care trebuie să tacă dracu din gură și mai bine să fie atenți la cei din jurul lor. Că nu fac decât să deranjeze. Ah, și să corecteze un ”pe care”, lucru care îi excită maxim de tare. Și nu e vorba de lipsă de empatie. Nuuu, nu. EU sunt lipsit de empatie, că nu simt o mare dramă și nu plâng. Dar să faci mișto de oameni care mor sau care se rănesc în incendii, apăi prietene, iartă-mă, dar asta e o boală deja. Indiferent cine sunt oamenii ăia, chiar și țigani (că tot sunt acuzat în ultima vreme că sunt rasist), ești un pic bolnav să faci mișto pe un astfel de subiect.

Și atunci de ce să mai ies în stradă? Păi pentru că eu am ieșit în stradă întotdeauna dintr-un singur motiv. Pentru mine. Pentru faptul că în continuare mă respect prea mult. Și probabil că mâine o să ies în stradă la proteste. Habar n-am. Dar am habar că ajung să număr pe degete oamenii care chiar merită antenție și care chiar au ajuns la un nivel de umanitate acceptabil.