Zilnic mă supun unor chinuri groaznice să mă trezesc, m-am învățat prost prin reflexe să ocolesc snooze-ul de pe Samsung așa că de multe ori ajung să mă întorc înapoi în lumea viselor fără de vise. Apoi începe sentimentul de vină și responsabilitate așa că mă ”grăbesc” să mă îmbrac, s-o pornesc cu gura plină de onomatopee către metrou (căci e 4 lei parcarea pe oră la scârbici), să fac abstracție de același și același drum către serviciu, să mă fac că citesc în metrou când de fapt mă atrage atât de mult mizeria ușor citită pe fețelor celorlalți corporatiști obosiți ca și mine. Cobor la ultima și împreună cu vitele ne purtăm crucea (laptopul) către birourile alea fără pic de… zen. Acolo mai ațipesc între meeting-uri și call-uri, pentru că mintea îmi este obosită de tâmpeala corporatistă nesfârșită. Seara reiau drumul pe reverse și atunci mă trezesc la viață doar să realizez cu adevărat oboseala și să-mi aduc aminte de iubita mea Pilota care mă așteaptă din nou s-o călăresc la noapte și să facem dragoste ca niște animale până când iar mă trezește gelozia Samsungului.

Rutina ta care este? Căci a lor este să audă necontenit marea…