Tu ești fericit?

 Poți să dai cu pumnul în masă acum și să spui răspicat ”Da mă, nene! Sunt Fericit!”? Ai curajul să faci asta? Îți asumi riscul fericirii totale? Vezi că n-ai voie să minți, căci asta e o întrebare pe care ți-o pui ție. De fapt cred că e cea mai grea întrebare a ultimilor ani.
Ok, tu nu ești fericit, ai recunoscut asta (dacă ești într-adevăr fericit și crezi asta cu convingere atunci nu te obosi să mai citești, oricum nu-ți pierzi vremea cu cei care suferă și care poate suferă tocmai din cauza indiferenței tale pe care o numești fericire), dar crezi că în jurul tău există oameni fericiți? Ăia pe care îi vezi că râd zilnic cu gura până la urechi, cuplurile zemoase care se țin de mână prin oraș și se sărută zgomotos în mijloacele de transport în comun, carieriștii care au mai ciupit o promovare sau cei săraci cu duhul, chiar crezi că sunt fericiți întru totul?
 Eu încep să cred că lipsa fericirii (de care sunt convins) ne afectează din ce în ce mai mult fără să ne dăm seama. Apare în copilărie atunci când zâmbetele nu vor mai fi niciodată atât de sincere dar dispare încet încet în timp ce creștem și alegem anumite direcții în viață (dacă le alegem noi). Cel mai mult mă frapează refuzul multor oameni de a fi fericiți sau lupta lor împotriva fericirii. Asta doar pentru a afișa o imagine cât mai matură deși incompetența lor nu poate fi mascată decât prin răutate și printr-un stil domninat. Așa reușești să-ți salvezi ție pielea, să deții controlul, dar să-i și distrugi pe cei de lângă tine care parcă mai aveau o fărâmă de fericire în ei. Felicitări, tocmai ai declanșat o reacție în lanț care la un moment dat va ajunge la unul care are o lipsă totală de imaginație și se va arunca în fața metroului fix la oră de vârf spre disperarea corporatiștilor care se plâng că nu ajung la timp, când au atât de mult de muncă, muncă pe care oricum n-or s-o facă pentru că știm că freacă menta sau muncesc atât de mult fără pic de entuziasm încât totul o să iasă prost. Pfiuuu, să inspir acum…
Nu mai există simplitate, nu mai există să-ți placă de cineva și doar să-i ceri prietenia (atât de ”bătrân” sunt), nu, noi trebuie să suferim, să ne complicăm existența, să dăm vina și să-i tragem și pe alții după noi sau să ne implicăm atât de mult în ceva încât să realizăm că toți ignoranții din jurul nostru or să distrugă tot prin nepăsarea lor. Nu mai există fericire, nu deplină. Și nu mă înțelege greșit, nu mă refer să ieși seara prin baruri, să bei ca porcul și să râzi cu prietenii. Simplul fapt că oamenii beau alcool îmi dovedește cu certitude că există o lipsă totală și naturală a fericirii.
Deci, ce dracu se întâmplă? Cum aflăm care e cauza? E Fericirea ca Moș Crăciun? Doar o iluzie? Există ea cu adevărat? Ce ne-ar face cu adevărat fericiți? Ce ar putea oare să ne facă să zâmbim toată ziua de să ne doară gura?
 Cred că primul pas ar fi să ne punem această întrebare. Să ieșim la o cafea cu noi înșine și să ne întrebăm ”Băh! Tu ești fericit? Sau doar ți se pare?” Apoi să te întrebi care sunt lucrurile care te-ar face cu adevărat fericit? Eh, aici să vezi ce greu o să inceapă să ți se pară totul. Și nu merge cu jumătăți de măsură. Adică uite, pe mine mă calmează și mă fac foarte fericit animalele. Da rău de tot. Doar mă uit la ele și mă umflă râsul. Așa ”retarde” cum sunt ele, dar mă fac să zâmbesc în mod constant și egal. Dar nu mă pot holba o viață întreagă la animale doar ca să fiu fericit, nu? Poate doar dacă mă lobotomizez. Ceea ce înseamnă să devii prost.
Nici asta cu prostia nu e rea. E o carte la Cărturești, ”M-am hotărât să devin prost!”, e minunată! Practic îți spune că singura cale spre fericire e dacă renunți să mai gândești și să devii prost. Ceea ce este adevărat. Dar nu putem alege să fim sau nu proști și oricum nu vom știi niciodată dacă suntem proști sau nu de vreme ce toți cei din jurul nostru sunt proști, nu? Ai înțeles ceva? E ok, nici eu nu sunt fericit.
Problema e că suferim din ce în ce mai mult și de cele mai multe ori nici nu recunoaștem și nu ne exteriorizăm sentimentele. Ținem în noi acolo cu îndârjire, să nu cumva să ne vadă cineva vulnerabilitatea. Get over it! Vrei să ajungi la bătrânețe și să nu mai poți să rostești cuvântul fericire? Ai nevoie de o renaștere! De o înălțare! Du-te și trăiește-ți viața, zâmbește mai mult că e pe gratis, iubește, spune ce simți fără să-ți fie frică, mai renunță la reguli, oferă-ți cadouri. Nu știu ce să faci exact dar fă ceva pentru că mă faci și pe mine nefericit!!!!!!!

1 Comment Tu ești fericit?

  1. Cronicarul 17/12/2013 at 6:59 am

    Depinde cum privesti fericirea, ca pe ceva constant si indispensabil vietii in orice moment, dau o stare limitata ca timp si spatiu. Daca am azi 1000 de euro in buzunar, da SUNT FERICIT, dar asta nu inseamna ca aceasta stare de fericire, ce pleaca de la acesti bani, ma tine toata viata. Fericirea, per ansamblu, trebuie descoperita si cautata in orice lucru. Ea exista si nu e deloc putina, totul tine de noi, de cat suntem dispusi sa investim in cautarea si pastrarea ei.

    Reply

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.