Stăteam aseară și mă gândeam, uitându-mă de la distanță la vreo câteva sute de oameni agitați în Piața Victoriei, ce dracu e în neregulă cu mine? De fapt, ce e în neregulă cu noi, pierduții ăștia de am ieșit aseară în frig? Căci îmi dau seama că România nu are probleme și că românii duc o viață nemaipomenită, e clar că noi suntem niște neadaptați care se plâng toată ziua bună ziua de nici nu mai știm ce.
Te rog! Ajută-mă să te-nțeleg! Spune-mi cum pot fi fericit și ignorant ca tine? Ce trebuie să fac să am și eu un trai liniștit ca al tău? Și zi-mi unde greșesc atunci când cred că țara asta nu e unde ar trebui să fie și mi se pare firesc să fac ceva în sensul ăsta. Te întreb pentru că tu ești vreo două milioane iar eu aseară abia am fost vreo două mii!
DA, m-am dus și eu aseară după 24 de ani la Universitate, la Guvern și apoi în Piața Revoluției. Cum ieși de la metrou de la Inter ai un feeling ușor neliniștit. Nici o mașină nu circulă, vreo 2, 3 motociclete de poliție cu girofarul pornit, câțiva oameni pe mijlocul străzii marchează prin lumânări bariera de la Inter iar din rond se aud și se văd câteva mii de oameni care scandează lozinci. Mă duc direct în mijlocul străzii și încep să fac poze. Apoi mă simt rușinat știind că am obținut victoria străzii. Adică, nu mai circulă mașini pentru că ne-am coborât noi de pe trotuar dar chestia asta îți dă așa un sentiment de putere care te face să zâmbești automat.
A fost o combinată alpină aseară. Dintr-un omagiu adus eroilor revoluției din 89 s-a ajuns la una cu de toate, cu oameni încă supărați pe Ceaușescu, Iliescu, Roșia Montană, momente de reculegere, Pungești, Cine-a tras în noi, Jandarmeria apără Hoția, Huo, mai multe lozinci scandate în același timp, petarde, etc.
Nenea ăsta zici că-și poartă portretul din tinerețe.
Per total au fost oameni foarte faini. Au fost mulți tineri, oameni care înțeleg ce se întâmplă în jurul lor și nu hiernează într-o eternă ignoranță. Au fost și oameni mai în vârstă. Oameni care nu aveau nevoie să spună absolut nimic pentru că le citeai în priviri că nu era prima oară când făceau asta. Erau chiar acei oameni care au făcut-o prima oară în 89. Poate din #respect89 sau poate doar fiind dezamăgiți își păstrau privirea plecată și înțelegeai de ce.
S-a plecat din Piața Universității pe Nicolae Bălcescu către Guvern. Pe parcurs au fost câteva momente de reculegere în puncte cheie ale traseului iar în Piața Victoriei mulțimea (vreo 3000 la început) a fost întâmpinată de un cordon de jandarmi care înconjurau Palatul Victoria. Apoi populația s-a îndreptat către Piața Revoluției pe Calea Victoriei și încă odată către Universitate. N-a fost nici un incident pe parcurs, nici n-avea de ce.
Când am ajuns în Victoriei am ieșit din mulțime încât să-mi dau seama de magnitudinea demonstrației. Până atunci era un sentiment foarte fain, foarte multă lume pe Bălcescu (Magheru), parcă toate mașinile dispăruseră iar ecoul dintre blocuri creat de lozinci îți ridică părul de pe mâini. Dar în Victoriei am realizat că suntem 5 speriați, comparativ cu populația Bucureștiului care e de aproape două milioane de locuitori. An then it struck me!
Ori suntem noi vreo 3000 de ratați și scursuri ale societății care se plâng fără rost când de fapt țara asta o duce foarte bine, ori ceilalți sunt atât de ignoranți și de proști încât acceptă orice li se oferă fără să se împotrivească. Dar nu pot să cred că avem două milioane de proști minus trei mii. Sau de fapt vreo 20 de milioane la nivel de țară. Așa că poate e ceva în neregulă cu mine și vin și te întreb pe tine, cel care nu participi niciodată la nici o acțiune de protest, cel care îi consideră pe ăștia de ies în stradă niște proști, niște leneși, niște hipsteri, cel care se ceartă singur în fața televizorului cu politicienii dar când vine vorba de a lua măsuri, te urci în mașină și te duci la mall, cel care râde tot timpul și e fericit și pare că nu vede că în jurul lui îi mor semenii prin spitale, habar n-au să scrie dar în schimb au câte-o biserică la fiecare colț de bloc, spune-mi te rog, ce e în neregulă cu mine, căci altfel să nu te superi pe mine, dar dacă n-ai replică înseamnă că nu ești altceva decât un ignorant care-și acceptă soarta ca ăla din Miorița de-i vine oaia (care reprezintă absolutul în prostie) și îți spune: ”Băăă, vezi că vin ăia de te omoară!!!” Și tu nimic, tu-ți faci freza și îți accepți soarta. Ăsta ești tu? Chiar ăsta ești tu? Că eu zău dacă mai înțeleg ceva.
Nu, n-au fost incidente. Nici n-aveau de ce. Probabil că și Jandarmeria a realizat că data de 21 Decembrie e totuși o dată importantă și ar trebui evitat orice scandal. Oricum eram puțini și insignifianți. Chestia asta cu Jandarmeria e destul de sensibilă. Îi înjurăm pe jandarmi (cu toate că da, abuzuri se fac la greu) dar cum ar fi ca forțele de ordine să-și lase armele jos la orice protest? Cam ce siguranță ai mai avea tu într-o astfel de țară. Nu contează că ai o cauză corectă, contează că trăim într-o societate bazată pe legi și reguli, pe care tu ai acceptat-o prin votul tău (ah, stai că tu nu te duci la vot). Dacă toți și-ar lăsa scuturile jos și s-ar îmbrățișa cu protestatarii a doua zi ar fi haos și anarhie. Orice prost s-ar apuca să demonstreze. Sunt sigur că pe cât de multe abuzuri se fac (la nivel global) din partea forțelor de ordine, că-și pierd credibilitatea și că sunt văzuți ca niște dușmani și nu protectori, există printre ei și unii care sunt în asentimentul nostru. Dacă stai să te îndepărtezi de mulțime, vezi de multe ori civili vorbind cu jandarmi sau polițiști și toți recunoscând tacit că da, trăim într-o țară de căcat. Nu iau partea jandarmilor dar ca să-i faci să fie de partea ta atunci ar trebui să te uiți un pic în cartea de istorie și să vezi ce era în Piață în 89. Dacă aseară erau două milioane de oameni în Victoriei, te asigur că nici un jandarm nu mai ține scutul sus. Dar nu suntem decât vreo 2000. Și noi reprezentăm un pericol pentru ceilalți două milioane.
Alecule, scrii ca si cum mi-ai fi purtator de cuvant. Am si eu aceleasi intrebari care imi aduc in cele din urma acru in gura, dupa ce ma incapatanez sa mi le tot pun.
Stii ce as vrea sa stiu insa? Care parte din Scripturile cu care lucreaza bisericile iti provoaca repugna… Care parte din "Indrazniti, Eu am biruit lumea", din "bateti si vi se va deschide", din "smerenia nu e totuna cu lipsa demnitatii", din "Fii tare şi curajos, să nu te temi, nici să te spăimântezi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge", din "Nu te teme, om plăcut al lui Dumnezeu! Pace ţie! Fii tare şi curajos!", din "Fii curajos şi să stăm cu tărie pentru apărarea poporului nostru" si din altele asemenea nu cadreaza cu framantarile tale?
Si mai am o mica nelamurire, iarta-mi sensibilitatile lingvistice, dar sezonul le agraveaza: de ce "dracu" te ajuta atat de mult in exprimare?
Altfel, sarbatori fericite! Si iertare pentru tulburare…
Indiferent de credința mea, nu am absolut nimic cu Scripturile. Sunt niște povești din care oamenii ar avea ce să învețe. Cu Biserica am o problemă și cu reprezentanții ei care toacă infernal de mulți bani deși nu de biserici ducem noi lipsă. E o discuție veche și fără sfârșit.
Iar ”dracu” nu înseamnă absolut nimic pentru mine. Luați totul mult prea personal. E doar un accent în vorbire atunci când vrei să punctezi ceva. Nu cred în el încât să-i ofer importanță. E doar un alt cuvânt care te ajută să te descarci. La fel aș fi putut spune plapumă dar nu se pupă fonetic cu ce voiam să spun :)))))
Sărbători Fericite și Crăciun Fericit! Nici o tulburare, ci doar bucuria vizitei!
Salut! Nu am obiceiul sa intru in polemici si nu-mi doresc asta. Iti scriu, pentru ca pari un om sensibil si cred ca meriti un raspuns la ceea ce ai ascris aici. Eu sunt una dintre cei care au iesit in strada si ieri, si alte dati, si-n '89… Dar diferenta, fata de '89, este ca atunci Parintele Galeriu a rostit Tatal nostru si toata piata a ingenuncheat, ca puteai aprinde o lumanare si sa-ti faci cruce fara ca nimeni dintre manifestanti sa se uite urat la tine… iar acum la Tatal nostru se huiduie, la Parastasul de la cruce, ieri erau 30 de oameni, iar ceilalti, care venisera cica si pentru comemorare, strigau alaturi, ca sa nu se auda nimic din slujba, iar la unul dintre marsurile de lunile trecute, cand am aprins o lumanare, tocmai in memoria tinerilor care umblau pe 21 decembrie pe strada mea cu lumanari aprinse in maini si apoi au murit in piata, majoritatea celor din jurul meu s-au uitat ca si cum ar fi fost ceva in neregula cu mine. Desi se anuntase Duminica trecuta meeting impotriva guvernantilor, in multime se afla o pancarda impotriva Bisericii. Daca ideea era sa ne unim intr-o lupta comuna, indiferent de credinta fiecaruia, eu de ce as fi obligata sa ma altur celor care vin cu mesaje care n-au de-a face cu meetingul, iar mie imi ranesc sentimentele? De ce, daca tu ai o problema cu Biserica, trebuie sa o asociezi cu lupta impotriva politicienilor? Si da, au fost marsuri la care nu am mai participat, tocmai din cauza celor care amesteca asemenea mesaje. Pe mine ma intelegi?
Am scris un comment mai lung dar mi-a dat o eroare si nu stiu daca e in moderare sau s-a pierdut. Oricum, nu mai reiau povestea toata, numai o parte din ea, cea mai importanta. Tot respectul pentru tonul articolului. Am fost surprinsa sa gasesc, dupa 4 luni, o persoana care sa scrie ca tine. Eu gandesc total diferit si am cu totul alte opinii si, probabil, alte valori, dar vreau sa-ti strang mana, virtual, pentru bun simt, luciditate si fair play.
Mi-as dori sa fie mai multi lideri de opinie ca tine. Persoane cu bun simt si capabile sa aiba un dialog.
Sa ai sarbatori fericite si linistite!
Ma bucură foarte mult vizita ta! Indiferent că avem puncte de vedere diferite, polemicile sunt bune. Așa începem să ne cunoaștem și să aflăm cu adevărat ce își dorește fiecare.
Deși nu eram la maturitatea necesară pot să-mi dau seama că înainte de 89 lipsa de credință era cea mai acută. Și o înțeleg foarte bine. Dar nu este nici vina mea și nici vina ta că la un miting vin oameni care se ridică împotriva bisericii. E chiar vina acestei biserici care nu mai știe cum să-și țină aproape adepții. Exact așa cum m-au pierdut pe mine îi vor pierde și pe alții. Și de fapt asta înseamnă democrație, fiecare poate alege pentru el. În comunism era mai ușor. Controlezi populația. Le dai ce vrei tu să mănânce, îi înveți ce vrei tu să știe. Simplu. Acum într-adevăr trebuie să muncești ca să-i câștigi pe oameni de partea ta pentru că au acces la informație și ei pot să găsească alte ispite și o altă credință.
Îmi închipui ce frustrant poate fi acum la o demonstrație când vezi că vin oameni cu care nu ai vrea să te asociezi. Și probabil și de-aia suntem așa puțini. Tocmai pentru că suntem dezbinați și n-am înțeles ce vrem exact. Iar din partea celor cu credință în Dumnezeu și care cred și în biserica ortodoxă, m-aștept ca și ei să-și deschidă ochii. Nimeni nu vrea să renunțe la Dumnezeu și poate nici la biserică, dar avem un singur scop comun iar acela e să ne fie bine tuturor. Iar Dumnezeu ne-a dat cel mai de preț dar, viața! Pe lângă asta ne-a lăsat la îndemână tot ce avem nevoie încât să ne trăim viața alături de cei dragi. Ca eu să stau acum să mă folosesc de resursele celorlalți ca să-i ridic Lui casă când în jurul meu oamenii suferă, mi se pare aberant. E doar punctul meu de vedere și nu are nici o legătură cu credința.
Nu vreau nici eu să-ți schimb punctul de vedere, accept modul în care privești lucrurile și da, avem neapărată nevoie și de oameni care să aprindă lumânări, dar totuși, nici un reprezentant al bisericii nu este alături de oamenii care vor o schimbare. Sau cel puțin nu i-am văzut eu.
Aștept și eu ziua în care oamenii or să realizeze că Biserica este cea care s-a îndepărtat de Dumnezeu mai mult decât cei care sunt împotriva bisericii. Credința nu costă bani!
Dar să nu uităm că vine Crăciunul! Sărbători fericite și Doamne-ajută!
Iertare, acum am vazut raspunsul tau. Un singur comentariu mai am. Eroarea cea mare este a confunda ierarhia cu Biserica. Iti spun sigur ca ai vazut reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe, si inca multi. Pentru ca noi, toti cei care suntem botezati si marturisim credinta ortodoxa, suntem parte din Biserica si nimic din ceea ce se intampla cu ierarhia n-ar trebui sa ne sminteasca, in asa fel incat sa ne despartim de Biserica, al carei cap e Hristos, iar noi Ii suntem madulare. Si multi oameni imbisericiti am fost la protestele acestea… Si multi oameni in rasa sunt alaturi de protestatari, in rugaciunile pe care le fac pentru ei si pentru binele tarii. Iar daca crezi cu adevarat in Dumnezeu si in puterea Lui de a rezolva lucrurile, trebuie sa crezi si in puterea rugaciunii acestor oameni, ca mod de actiune, nu de fuga.
Doamne ajuta! Un an nou bun, cu pace!
Mă gândesc că poate contribuie și un vag sentiment că ieșitul în stradă nu rezolvă mare lucru. Parcă s-a instalat un fel de resemnare în fața inevitabilului. Dar cred că mai este și faptul că mulți români de rând sunt corupți ei înșiși, mânjiți cu evaziuni fiscale sau alte măgării și, cumva, nu mai pot să ridice glasul împotriva marilor corupți.
Mda, resemnarea asta ne omoară. Că oricum nu se întâmplă nimic. Păi normal, și nici n-o să se întâmple că n-ar avea de ce să se întâmple. Și probabil că da, sunt și mulți corupți printre noi care n-au cum să ridice glasul.