Eu am așa niște povești mai ”fanii” de pe unde m-am plimbat și dacă nu le scriu o să le uit. Așa că încep o nouă categorie True Story unde o să le înșir pe toate, ca asta din Madrid.
Eram prin vara lui 2011, proaspăt avansat la rang de Team Leader la Corporație și în perioada de tranziție a unui proces. Și chiar așa s-a întâmplat în noaptea aia…
…”Disculpe… He venido para instalar aceditivi!” îmi spune instalatorul fluturându-mi un stick de memorie în mână.
”Para instalar que???” întreb eu în chiloții mei Armani, proaspăt luați în ziua aia de la Rebajas.
”ACE-DI-TI-VI. Me dijeron que nadie se queda aqui”
”Aceditivi???” întreb eu din nou, scuturându-mi firimiturile de nachos de pă piept.
”Non saves? Ai definișion! Tivu!”
”Aaaa, Heiciditivi! HDTV!” în gândul meu, tu-vă ”h”-ul în gură. Nu sunteți în stare să pronunțați nimic ca lumea fără să vă sâsâiți atâta.
Chiar mi-aminteam de un reportaj de-al lor. Era o lansare a unui film cu Arnold iar la ieșire un reporter îi întreba pe oameni cu cine a fost filmul. Doar atât. Nimic mai mult. Iar ei râdeau și apoi răspundeau ca niște oligofreni: ”Eesssvarseneger” :))))
”Eres un turista?” mă întreabă el deja înfigând stick-ul în televizor. Don Juan Armando își plimba cu poftă limba pe labios-urile răvășitei, apoi a apărut un ecran de setări.
”Trabaho” zic eu, punându-mi un tricou pe mine.
”De donde eres?” fără să-l deranjeze deloc că e 1 noaptea, că sunt în chiloți și chiar dacă i-au zis de la recepție că nu stă nimeni aici, să instaleze în continuare nu știu ce rahat pe televizor.
”Romania!”
”Aaaaa, nu te creeed! Și eu! Din Bacău!”
”Pe bune?” (Să mori tu! în gândul meu)
Eh, și-așa am început să stau la povești cu instalatorul (bun la toate). ”Ce mai e prin țară?” Părea un tip ok, de treabă. De obicei românii devin cu adevărat uniți atunci când se regăsesc pe alte meleaguri. ”Am o fată în țară. Muncesc și le trimit bani de-aici. Câștig bine.” Evident că am ajuns să vorbim de politică, de viitor și tot așa. Doar că eu aveam altă treabă cu el, mai ales că era și român.
Vedeți voi? Până să ajung în Madrid, în acel hotel din Madrid, mă consideram atotcunoscător în ale tehnologiilor din băi. Știam ce-i ăla senzor la baie, cum se spală singur capacul la WC, cum se schimbă hârtia, etc. Nu era baie care să mă facă pe mine. Doar că în Madrid, în acel hotel din Madrid, în camera mea din acel hotel din Madrid, m-a făcut cada! Îhîm, mdap. N-am știut să dau drumul la duș. Adică aveam o cadă, o braț de robinet care ieșea din perete, o rotiță de la care puteam doar să dau drumu la apă și să controlez rece/cald dar nicidecum să comut pe ciuperca aia de duș din tavan.
Și ce? Eram eu prost să întreb la recepție? Să mă dau de gol că vin din lumea a treia și habar n-am să dau drumu la duș? Am pipăit și-am dat din mâini ca ultimul posedat, apa tot nu curgea decât prin nenorocitul ăla de robinet. Așa că Alexandru s-a spălat în genunchi în cadă, în fața robinetului, aruncând cu apiță peste umeri și la subraț dar cu mândria curată!
”Auziți, dacă tot ați venit, nu m-ajutați și pe mine cu o chestie la baie?” încercând să par încrezător la 1 am, în chiloți și în tricoul meu cu Sexo primitivo de tu puta madre.
”M-am tot uitat și nu-mi dau seama cum comut pe duș robinetu ăsta! Că rotița aia am întors-o până am scos-o din perete.”
”Ah, e simplu!” îmi zice el (tu-l în gură de deștept). ”Uite, vezi tu muștiucu ăsta de cauciuc de la gura robinetului? Tragi de el în jos!”
Îngeri au cântat din cer, afară s-a făcut zi, încă o revoluție dată tehnologiei și progresului, ga-mi-aș în el de robinet idiot, hai ieși că vreau să fac baie!
După ce ne-am urat numai bine și noroc, ne-am luat la revedere și și-a mai cerut odată scuze pentru ora târzie. Am zis că e ok, nu mai contează de vreme ce știu să folosesc dușul și m-am întors pe canapea. Aveam totuși de terminat un serial.
Ea se uită la el cu ochii în lacrimi dar nu-i curge rimelul. Părul îi stă fabulos dar totuși e nesigură pe ea. Se apropie de el și îi spune: ”Armando, jo tengo dudas!”
”Ce-ai mă??? Dude???”
Gluma, glumă dar chiar vă recomand Eurobuilding 2 din Madrid. Nu e hotel, e mai degrabă un bloc unde poți închiria apartamente de 2 camere. Sunt complet utilate și arată foarte bine. E relativ aproape de centru într-o zonă foarte bună. La vreo două străzi e stadionul Santiago Bernabeu și fotografia din articol e făcută de pe terasa blocului. Da, spaniolii au un fetiș cu piscinele pe acoperiș.
