The best soup in the world

Cum toate nenorocirile vin țopăind de bucurie împreună, ținându-se de mână și cântând vreun musical enervant, mai nou hard disk-ul de la laptop e pe moarte. Drept urmare, în următoarea perioadă o să scriu mai rar pe blog dar înainte să moară totul, vreau să vă povestesc un pic despre cea mai bună supă din lume!

Nu-mi amintesc să fi mâncat vreodată în restaurante de fițe sau cu stele Michelin. Mult timp am trăit numai pentru McDonalds. Junk food-ul mi-a adus plăceri nebănuite și o burtică la fel de nebănuită. Dar alte restaurante care să-mi rămână în minte, hmm, nu prea. E unul singur în București care-mi place iar ăla e Shift Pub. În rest, am mâncat foarte bine pe la prieteni.
Mă, da acum când am fost în Făgăraș am stat la o pensiune unde am mâncat cel mai bine din viața mea. Și o să ziceți, păi normal, dacă ai mâncat numai de la McDonalds… Nu prietene, n-am mâncat doar de la Mc dar aici s-a întâmplat ceva nemaipomenit.
Încerc să mă las de carne (moartă), vorba cuiva 🙂 Țin la animale foarte mult și mă tot chinui de mai bine de un an să renunț total la carne. Cel puțin carnea de vită a dispărut din meniul meu definitiv. Așa că am optat pentru un meniu vegetarian la pensiunea asta de vă spuneam.
Prima seară șoc! Prietenii mei mâncau cartofi prăjiți și parcă un șnițel sau o friptură. După cartofi salivam. Nu erau d-ăia congelați și aruncați în ulei. Erau cartofi noi, d-ăia moi și dulci. O nebunie. În fața mea aterizează însă cartofi natur. Zic, bleah! Groaznic. Băi, n-am mâncat nicăieri un cartof fiert care să-mi placă. Poate doar la Kartofull (un food delivery care livra cartofi umpluți cu de toate dar care a dispărut de pe piață) dar în rest, jale. Dar am zis, nah, am vrut vegetarian, vegetarian mănânc. Băh și când bag cartoful ăla fiert în gură, m-am oprit brusc. Jur că n-am gustat vreodată un cartof fiert (d-ăla simplu, n-avea nimic pe el, nici măcar smântână) atât de… firesc. Era exact cum trebuia să guste un cartof fiert, să aibă gust de cartof și nu de făină. 
De atunci lucrurile au fost din ce în ce mai surprinzătoare. Am mâncat tot felul de combinații veggie. Eu care nu mă atingeam în viața mea de dovlecei, acum am încercat niște dovlecei umpluți cu un mix de legume și brânză de-am zis că leșin pe scaun. Colegii mâncau între timp meniuri obișnuite din carne, care trebuie să recunosc că sunt incredibil de bune. Am gustat dintr-o friptură de porc și mi s-au înmuiat picioarele de cât de fragedă era. Dar am alungat rapid ispita.
Mai spre sfârșitul șederii, am mâncat cea mai bună supă cremă ever din toate timpurile. Supă cremă de cartofi, cea din fotografia articolului. Mă nene, așa de bună că după a doua porție simțeam că mor. Aș fi ras o oală întreagă. Și acum mi se adună saliva pe gât în sus, stomacul se chircește, mi se înfundă urechile, ochii mi se usucă iar limba leșină în amintirea supei. O mâncare excelentă.
Și unde găsești toate astea? Ai să rămâi prost. Unde nici nu te aștepți. Gândește-te la un sat din țara asta. Oricare. Unul d-ăla de zici că te întorci în timp. Mașinile abia trec, mai vezi pe cineva pe uliță din când în când, magazinul mixt e deschis și serveste aceleași produse cu care ești obișnuit într-un magazin de țară (frutti fresh, gen). Singurul zgomot vine de la biserică atunci când e slujbă, dar abia vezi oameni ducându-se sau venind de la biserică. Multe case dărăpănate și abandonate. Și se termină satul. Și pe stânga dai de o pensiune all of the sudden. 
Pensiunea 249 (de la numărul străzii, parcă) se află în satul Calbor, Făgăraș. Musai dacă treceți prin zonă, să vă opriți să mâncați aici. Bucătăria e deschisă de joi până duminică. Cel mai bine sunați înainte, căci e un loc destul de retras și de intim. Nu vă pot spune ce e în meniu pentru că la întrebarea asta, Monica, gazda noastră minunată, mi-a răspuns: ”Orice dorești!” Am avut un mic leșin/cădere de calciu/orgasm și mi-am zis că tre să mă întorc aici ori de câte ori am ocazia.
Evident că fiind pensiune, poți să și dormi acolo. Camerele sunt foarte curate, spațioase, băile mișto și încă ceva. Are piscină interioară. Deci cam poți să faci baie când vrei tu. Și asta într-un sat uitat de lume! Înțelegi? Dacă vrei într-adevăr un pic de liniște și să te retragi, aici e locul perfect.
Eu mă duc să mănânc ceva că m-a luat cu inaniție când am scris iar de supa aia și pe lângă asta și hardul meu scuipă sânge.
Ah, un mic timelapse din ultima zi din TFB8 făcut chiar la pensiune. Să vă faceți o mică idee.

)
TFB8 este un eveniment organizat de Foto Union și Calbor Country Club, cu sprijinul Silva, Toyota, Dacia Plant și De altădată.

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.