Dar să ne întoarcem la emisiunile TV. La fel s-a întâmplat și aici. Mă uitam la anumite show-uri TV în afară și eram cu totul fascinat. Pe italieni, spanioli, nemți, orice se putea vedea. Între timp, numărul canalelor autohtone s-au înmulțit și s-au împuținat cele străine, moment în care am început să renunț la TV. Apoi au început și la noi importurile de show-uri TV și m-am bucurat. Apoi m-am întristat și mai tare. Calitatea show-ului (din punct de vedere tehnic), al prezentatorilor și concurenților era complet penibil. Să știți că dacă niște show-uri n-au rezistat la noi nu e pentru că sunt proaste, ci pentru că n-am știut să le punem noi în valoare.
Având în vedere că prietenii și cunoscuții știu că am absolvit Conservatorul, mulți mă întrebau de ce nu mă duc la Românii au talent, Vocea României sau X-Factor. Pentru că m-am uitat la British Got Talent, America’s Got Talent sau The Voice UK și am rămas mut de uimire. Am văzut ce înseamnă să ai cultura muzicii bine întipărită în societate și educație. Ce înseamnă să nu iei la mișto orele de muzică și corul de biserică. L-am întâlnit la un moment dat pe ambasadorul Marii Britanii la București care venea și cânta la biserica unde cântam eu (ortodoxă). Venea să cânte de plăcere. Cum să vă spun, omul cânta la prima vedere direct pe text (în română!!!). Ambasadorul! Nu profu tău de muzică, ci un ambasador! Tu mai știi câte linii are un portativ?
Despre asta vorbesc. Despre faptul că nu trebuie să ai doar o pregătire, o diplomă, ci să și rămâi cu ceva din toate astea. Și mai mult de-atât, s-o faci și bine. Nu mă consider apt pentru un show TV de genul ăsta, chiar dacă poate aș putea cânta mai bine decât unii concurenți. Dar nici nu mă uit la show. De ce? Pentru că nu mi se pare ok să te prezinți la un show de genul ăsta și să cânți fals. Și sunt foarte mulți care falsează, chiar dacă au voce. Nu zic, sunt și oameni extrem de talentați, foarte buni, dar din punct de vedere al show-ului nu mă mișcă. Apoi prezentatorii. Sunt atât de funny și de inspirați încât nu mai am lame cu care să-mi tai venele. Nu pot odată ce-am văzut că se poate face, să mă uit la ceva mult mai slab.
E adevărat, emisiunile au crescut. Vocea de pe Pro e mai ok. M-am uitat forțat acum ceva vreme și am zis, bine că măcar arată bine, au investit mult în lumini (de obicei e beznă în platourile TV) și e montat mai bine. Prezentatorii însă mă plictisesc grav. Concurenții, sunt unii buni dar în continuare se falsează și plus că ne lipsește în continuare relaxarea aia și comunicarea cu publicul. Asta pentru că nu ne educă nimeni în școli cum să vorbim în public. Dar apoi mai sunt chestii precum X-Factor care în primul rând că se aud prost. Sunetiști care n-au nici o treabă cu un show tv. Se aude ca și cum aș cânta eu la mine în cameră, sunetul e tăiat brusc între cadre, lumina e un jeg, montajul nu mai zic. Tăiat cu curul. Băi, e nașpa că încă e nașpa după atâția ani.
Dar uite, e un show la care m-aș uita de curiozitate. Habar n-am dacă deja a fost ceva de genul ăsta, dar mi se pare un show foarte antrenant. Mă refer la BBOY Battles, unde două echipe se bat în breakdancing. E cel mai fain mod de a te ”bate” cu cineva. E antrenant, captivant, muzica te ține în priză tot timpul și nu prea ai cum să te plictisești. Deși mă tem că dacă am prelua și show-uri de genul ăsta, le-am face și pe astea praf. Dar uitați-vă un pic la clipul de mai jos și savurați. Mai ales la minutul 6.44! Fă pași!
(function(d, s, id) { var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0]; if (d.getElementById(id)) return; js = d.createElement(s); js.id = id; js.src = “//connect.facebook.net/en_GB/all.js#xfbml=1”; fjs.parentNode.insertBefore(js, fjs); }(document, ‘script’, ‘facebook-jssdk’));
