Fotografia, amenințare la adresa securității naționale.

 

Mi se pare fascinant cum unul dintre cele mai închipuite și mai imaginate amenințări la adresa omenirii este chiar, fotografia! Ideea de point and shoot este doar o analogie funny, nimic mai mult. Totuși, majoritatea se simte în nesiguranță și în nenumărate cazuri se apără cu adevărate arme letale împotriva acestui nou tip de terorism. Totul sub corecta îndrumare a legii.

Citeam azi dimineață articolul ăsta, prin care am aflat că autoritățile din Los Angeles au despăgubit cu 50.000$ trei fotografi care au fost reținuți de forțele de ordine, după ce aceștia i-au fotografiat sau au fotografiat scene de stradă pe care le-au considerat suspicioase. SUSPICIOASE! Cât de suspicios poți să fii cu ditamai DSLR-ul și Zoom-ul de 70-200mm??? Vă spun eu, nu ești suspicios, ești plain obvious! Căci n-ai nimic de ascuns. Căci nu faci rău și nici n-ai intenția asta. Retards, retards everywhere!
Comentam cu Erick (un prieten blogger din state) pe articolul ăsta și am ajuns la concluzia că există un top 3 al amenințărilor la adresa securității naționale:
  1. Negrii
  2. Teroriștii
  3. Fotografii

Bine, problema negrilor se aplică mai mult în State, iar Erick e vinovat la două capete de acuzare din start. E negru și e fotograf. :))))

Ideea e că dacă se pune problema siguranței, nici un idiot nu ar veni cu ditamai aparatul și obiectivele ca să spioneze pe cineva în văzul lumii. Nici măcar atunci când vrei să fotografiezi forțele de ordine. Sau o coloană oficială, sau o clădire administrativă, etc. Acum tehnologia a evoluat așa de mult și e atât de accesibilă încât oricine poate să spioneze. Adică n-ai nevoie decât de un GoPro pe care-l pitești prin geantă sau cumva în buzunarul unei haine și apoi îl controlezi de pe telefonul mobil. Nici un idiot de agent de pază sau polițist n-o să se ia de tine că mergi cu ochii în telefonul mobil, deși tu te uiți pe ecran și vezi de ce-ai nevoie. Nu, or să se ia de tine dacă te văd că ai o cameră foto în mână, ca și cum ai avea un trancan și vrei să-i spulberi pe toți până-n ceruri.
Am fotografiat într-o zi clădirea CEC. De pe trotuar. Gigel Vișiniu de la firma de pază era deja cu ochii pe mine. Am zis că o să am un cadru și mai dramatic dacă pozez de la baza scărilor. Băh, nici n-am apucat să fac un pas pe aleea din fața CEC-ului că a și sărit ”tigrul” ăla vigilent de pe scări, urlând că n-am voie să fac poze. Gen, aveam doar aparatul foto în mâini, nici măcar nu-l dusesem la ochi. Aveam un aparat foto în mână, văzut ca o armă letală. Am mai pățit-o pe trepte la Ateneu când pozam pentru Ascultă cu Mine. Atunci a venit Costel Vișiniu, văru lu Gigel, și m-a întrebat dacă am autorizație pentru fotografie. Să am ce???
Noi fotografii am învățat să ignorăm și să ne facem că nu auzim tâmpeniile astea, dar la un moment dat va trebui să stabilim că lumea o ia razna pentru nimic. By the way, CEC-ul este monument național istoric, are plăcuță oficială. Asta nu contează pentru că înăuntru e o instituție bancară. Întotdeauna se inventează un motiv pentru care tu să nu poți face poze.
Și chestia asta nu se întâmplă doar în state. Ci în toată lumea. Și din ce în ce mai des pentru că aparatura fotografică este extrem de accesibilă acum și toată lumea vrea să-și cumpere un aparat foto profesional (dacă ai DSLR nu înseamnă că e aparat foto profesional, but I’m preaching at the choir). Acum vreo 20 de ani scoteai compacta din dulap doar când plecai în vacanță și luai și tu vreo 2 filme (48 de cadre) că te gândeai că ai nevoie de bani ca să le și developezi. Și nu stăteai tu să faci poze artistice că voiai doar niște amintiri din vacanță. Acum când nu mai avem stresul limitării cadrelor, experimentăm și încercăm noi genuri de fotografie. Și de multe ori vei auzi ”ALO! N-aveți voie să faceți poze!”
Ăsta e momentul în care aș vrea să ajung pe locul doi din cele trei categorii periculoase. Jur că aș planta bombe în toate instituțiile, clădirile și magazinele de unde iese câte-un sărac d-ăsta (de l-a pus șefu) și spune că n-ai voie să faci poze. Dar câteodată balanța se înclină în favoarea rațiunii și inteligenței. Căci măsura dată de autoritățile din LA sunt menite în a face forțele de ordine să înțeleagă că fotografia nu este o crimă. Da, fotografia nu este o crimă.
De fapt, cred că toți oamenii sunt stresați că dacă apar în poze or să iasă nașpa. Stați liniștiți, toți oamenii au ochi și n-au nevoie de un aparat foto ca să-și facă o părere despre cât de urâți sunteți. Nu transformați asta într-un pericol public. Mai bine nu mai ieșiți voi din casă, dacă aveți probleme atât de mari.

1 Comment Fotografia, amenințare la adresa securității naționale.

  1. joe 14/03/2015 at 5:07 pm

    Am auzit si eu destui. Doi-trei m-au si pus sa-mi sterg pozele. Nu o faceam daca nu erau si ei oarecum in drept s-o faca. Daca nu esti pe proprietatea cuiva sau daca nu scrie undeva ca e interzis fotografiatul, atunci esti cam liber sa faci ce vrei. Iti vezi de treaba ta cu calm iar daca esti bruscat (desi nu prea am vazut sa pateasca cineva asta), agresorul va suporta consecintele.

    Reply

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.