Tu când ai uitat să spui ”te rog”?

Processed with VSCOcam with a6 preset

Acesta e un articol prin care vă cer o părere. Pentru că încă sunt oameni care mă uimesc prin modul în care se exprimă sau comunică și tre să-mi dau seama dacă nu cumva eu sunt ăla nebun și am niște pretenții exagerate.

Cum să vă spun eu, exprimarea artistică a fost, este și va fi întotdeauna văzută de majoritate ca un simplu hobby și niciodată privită ca un job în adevăratul sens al cuvântului. Când eram mic credeam că Michelangelo îl iubea foarte mult pe Doamne Doamne și d-aia a pictat el Capela Sixtină, de plăcere. Dar nu, omu fusese angajat și plătit să picteze.

Știu, e greu de înțeles că artiștii chiar muncesc și o fac din greu și se așteaptă să fie plătiți pentru asta. Pentru unii munca se rezumă numai la completat excel-uri, să piardă vremea în meeting-uri și să ia niște decizii lipsite total de orice experiență și să se considere carieriști. Și nu contest că aia nu e o muncă, dar chiar și băieții ăia care repetă în fiecare zi în studio ca să iasă totul bine în concert, tipul ăla care pictează un tablou timp de luni de zile doar ca să îl vândă, amicul care face poze la evenimente și le editează toată noaptea, toți oamenii ăștia muncesc și ei în egală măsură. Faptul că munca unora nu este reprezentată de orarul 9-18, nu înseamnă că nu e muncă. Faptul că ceea ce fac ei îți oferă ție distracție și satisfacție nu înseamnă că e făcută la distracție, ci e foarte multă muncă în spate.

Și cu toate astea, unii înțeleg că pe artiști trebuie să-i plătești, căci altfel ei or să dispară în încercarea de a face altceva care să le ofere o sursă de venit. Dar fotografia cred că este una dintre cele mai subestimate profesii din lumea asta. Deoarece oamenii cred că oricine poate fi fotograf, tu poate doar ai avut mai mult timp la dispoziție și ai învățat să faci poze. Dar ăla nu e un job, e doar o pasiune. Pana mea, oricine își poate lua un DSLR în ziua de azi care oricum ”face poze bune”. Așa că unii cred că orice întrebare legată de fotografie este cât se poate de pertinentă, chiar dacă în realitate, gândiți-vă, ar trebui ca acele persoane să plătească un fotograf pentru consultanță în domeniu.

Eu totuși ajut oamenii pe cât de mult pot. Mă bucur foarte mult când văd alți oameni pasionați de fotografie, care apreciază ceea ce fac și care vor să învețe să facă fotografii mai bune. Și fac asta cu mare drag, dar cu o singură excepție. Să știi să-mi vorbești frumos.

Și din senin, primesc un mesaj pe Facebook de la o duduie pe care n-o cunoșteam și arată ceva de genul ăsta:

Clipboard01

 

 

 

În primă fază mă uit, mă gândesc că poate e cineva cunoscut care-și permite, dar în același timp cumva îmi aduceam aminte de anii petrecuți în corporație. Așa că mă uit pe profilul omului și îmi dau seama că n-am avut nici o tangență cu persoana, dar culmea, ocupă o poziție de HR la o multinațională de top din România. Așa că ridic o sprânceană, mustăcesc și rostesc cu juma de gură ”Să mori tu că ai nevoie!”. Nah, o doză de cocălărie o păstrez întotdeauna în mine. M-ajută să trec peste zile de genul ăsta.

Nu urăsc corporațiile. Dimpotrivă, în anii petrecuți aici am știut să iau ce e mai bun. M-am dezvoltat enorm pe partea de comunicare și chiar primul training pe care l-am făcut în multinațională a fost Essential Communication Skills. Pentru toți, trainingurile astea păreau niște chestii superficiale, dar în final îți dai seama cât de important e să începi orice mail cu un ”Hello” amical și apoi dacă ai nevoie de ceva, să continui cu ”Could you please…”. Ideal ar fi să te și prezinți un pic înainte, dacă ești la primul contact cu persoana respectivă.

Duduia însă a dat-o bine doar cu ”Buna Alex”. Nu stau să mă leg de virgule, nu sunt așa obsedat de gramatică, înțeleg și fără virgule, dar jur că m-am simțit ca și cum am primit un mail de la o fostă șefă (o idioată, de altfel), ceva gen, Alex, am și eu nevoie de raportul ăla asap. Nu tu bună, nu tu f…-n gură, nu tu te rog, pur și simplu ideea de ”VREAU!”. Pentru că faima negativă a corporațiilor este dată de genul ăsta de oameni, care distrug tot ce n-au fost în stare să învețe din comunicarea din mediul de business. Și gen, acolo ți le oferă pe tavă, pe gratis. Iar tu, tot ce-ai fost în stare să înveți, e cum să te comporți bossy. Adică de căcat.

Dar cum eu sunt masochist din fire, mi-am dat cu loțiune pe palma dreaptă și m-am pregătit să văd ce dorește duduia, așa că am dat drumul conversației.

Clipboard02

 

 

 

 

 

 

Nu tu mersi, nu tu nimic. Băh, da nimic! Și în minte o înjuram în ultimul hal, pentru că detest oamenii care nu sunt frate în stare să spună ”te rog” și ”mulțumesc”. Cât de greu poate fi? Ha?

Dar în loc s-o înjur, prefer s-o tratez fix cu aceeași doză de respect, plus un pic de ironie, că pana mea, deja mi se rupea de problema ei și nevoile ei. Doo zile mai târziu, revine cu un răspuns:

Clipboard03

 

 

 

 

 

 

Nu mă așteptam să înțeleagă. Sunt sigur că a fost obișnuită în stilul ăsta. Doar să ceară și să i se ofere. Nu știu cine a fost ”amabilul” care i-a răspuns și cum i s-a adresat lui, dar e problema lui. Eu nu sunt nevoit să-ți răspund dacă tu știi doar să ceri, fără să oferi absolut nimic în schimb. Nimic din modul ei de formulare nu-l privesc ca fiind amabil, ci doar demanding, ca să mă exprim business. Și da, aș fi putut să-i explic mai frumos de ce nu i-am răspuns, dar pur și simplu n-am vrut.

Și acum vă întreb pe voi. Dacă vine la voi cineva cu care n-ați mai interacționat vreodată și vă spune ”Am nevoie de asta…”, cum ați reacționa? Vi s-ar părea ok modul de abordare? Nu v-ați dori să vi se prezinte persoana, să vă spună un te rog, ceva? Habar n-am, mie mi se par niște chestii de bun simț, nici măcar n-ar trebui să faci un training pentru asta, dar poate că eu sunt ăla cu pretenții mari, drept urmare sunt un mare îngâmfat. Deci?

Chiar sper să primesc cât mai multe păreri, m-ar ajuta mult să știu cum comunicați voi în astfel de situații. 🙂

P.S. Numele persoanei este cât se poate de neimportant, iar numele companiei la care lucrează iarăși nu contează, căci consider că o corporație n-ar trebui să sufere de pe urma unor oameni care strică reputația acelei companii. Și când oamenii ăia lucrează tocmai la HR…

15 Comments Tu când ai uitat să spui ”te rog”?

  1. Radu Neagu 22/06/2016 at 11:44 am

    Așa văd eu lucrurile: Atunci când te apuci să faci conținut, de orice fel, pe orice domeniu, în online, te vei trezi cu o mulțime de comentarii și cereri de sfaturi. 85% din ele nu conțin nici un fel de ”te rog” însă spre surprinderea mea, majoritatea se finalizează cu un mulțumesc. Decizia de a le răspunde ține doar de tine, și nu te blamează nimeni dacă îi ignori. E benefic să le răspunzi cât mai scurt, îi fidelizei pe mulți dintre ei și o parte îți vor mai da un share la clipuri/articole. O mare parte vor uita de tine. Până la urmă rămâi doar cu satisfacția de a ajuta pe cineva care ar putea sau nu să îți fie recunoscător. E muncă neplătită care se poate monetiza pe viitor, dacă reușești să fidelizezi suficienți oameni.
    My 2 cents.

    Reply
    1. Alex Damian 22/06/2016 at 1:46 pm

      Mulțumesc! Ai dreptate. Dar câteodată mi-e atât de greu să-i mulțumesc chiar pe toți. Și mie cel puțin, oferitul de lucruri gratuite nu mi-a adus nici un beneficiu până acum. Am zis că poate, dar dimpotrivă.
      Mulțumesc de răspuns!

      Reply
  2. Simona 22/06/2016 at 12:11 pm

    Este dovada de proasta crestere. Si pe mine ma enerveaza maxim oamenii astia si chiar nu ma asteptam sa nu isi ceara scuze…

    Reply
    1. Alex Damian 22/06/2016 at 1:40 pm

      Păi nu cred că are de ce să-și ceară scuze, pentru că ea nu consideră că a făcut ceva greșit. Și o înțeleg și de ce crede că sunt îngâmfat. 🙂 Mda, din păcate ei există și se află printre noi. 🙂

      Reply
  3. Simona 22/06/2016 at 12:33 pm

    Eu as scrie te rog si cu caps lock, doar doar sa nu creada cineva din fraza mea ca impun lucruri. :)) Si in mail-urile cu oamenii pe care ii cunosc oricum de ceva vreme si cu care am lucrat mult timp pe proiecte, tot nu uit de acel “te rog”. Mi se pare ca e de bun simt si schimba total abordarea situatiei.

    Reply
    1. Alex Damian 22/06/2016 at 1:39 pm

      Mdap, și eu obișnuiesc să fac la fel. Dar aveam nevoie să confirm că nu sunt sigurul. 🙂

      Reply
  4. Aura 22/06/2016 at 1:00 pm

    Pana si trainingurile de comunicare sunt tratate des cu superficialitate de participanti, pentru ca toti au impresia ca stiu sa comunice si ca restul e doar selectie naturala. 🙂
    E ok atitudinea ta, zic eu, pentru ca singura solutie de a diminua nesimtirea (sau necunoasterea) este prin evidentierea consecintelor.

    Reply
    1. Alex Damian 22/06/2016 at 1:38 pm

      Mulțumesc frumos!

      Reply
  5. Francisc 22/06/2016 at 2:32 pm

    Salut Alex!
    VREAU și eu să nu pui la inimă tot felul de idioți.
    Mulțumesc!

    Cu respect,
    Francisc Vasile

    Reply
    1. Radu Neagu 22/06/2016 at 10:55 pm

      Cel mai bun sfat! 🙂

      Reply
    2. Alex Damian 23/06/2016 at 3:57 pm

      Da, corect! Ai dreptate! 🙂

      Reply
  6. Maria 23/06/2016 at 7:38 am

    Nu ai de ce sa te consideri ingamfat. Femeia e pur si simplu nesimtita,iar ca ea sunt cu duiumul. Totul tine de educatie/autoeducatie. Tot ce poti face in situatii de genul asta e sa nu pui la suflet. Din pacate si daca ai fi incercat sa ii explici tot nu ar fi inteles unde a gresit.
    Te rog si multumesc sunt expresii folosite din ce in ce mai rar,iar cand intalnesti pe cineva care vorbeste si la persoana a III a deja pare ca face misto de tine.
    Politetea tine strict de tine si sa ceri respect in comunicare ,mai ales intre straini,e ceva normal …

    Reply
    1. Alex Damian 23/06/2016 at 3:58 pm

      Mulțumesc frumos pentru comentariu. Așa am să fac. Mă simt mai bine acum. 🙂

      Reply
  7. Andreea 26/06/2016 at 4:47 pm

    Ia, da-mi si mie doua paini! Se aude din ce in ce mai des aceasta formulare. E complicat, sa mai spui, te rog!

    Reply
    1. Alex Damian 29/06/2016 at 9:12 pm

      Pentru unii se pare că da, sau cred că gândesc la modul, oricum e pus acolo ca să servească pâine, de ce naiba ar trebui să-l mai rog. 🙂

      Reply

Leave a Reply to Radu Neagu Cancel reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.