Citeam ieri articolul lui Alex fix înainte să ies din festival. Iar la îmbulzeala de la ieșire, m-a cam luat un pic panica. Dar apoi mi-a trecut. Și poate fix d-asta nu reușim să schimbăm ceva concret. Pentru că după ce trece pericolul, revenim imediat la zona de comfort.

A fost mega fain la Argatu. Bravo, taică! BigUp! Știi efectul ăla al luminilor de concert printre picăturile de ploaie? E ge-ni-al! Atmosferă bună, lumea dansa, cerul ploua, muzica striga, mai ziceți și voi altceva. 🙂

Să plouă, să plouă, uite am zis să plouă!

Ploaia la festival nu prezintă un pericol așa mare, mai mult un disconfort, adică lumea e chill, mai ales cei care merg la festivaluri sunt obișnuiți și nu se plâng. Anul ăsta la Electric am văzut foarte multe schimbări, oamenii ăștia chiar arată un interes foarte mare pentru festivalul ăsta și pentru confortul participanților. E mult mai aerisit, mai multe locuri de stat jos chiar și pe timp de ploaie, scena principală s-a mutat deja pentru că nu mai făcea față anul trecut, am numai cuvinte de laudă. Pe bune, jos pălăria! Chiar e cel mai mișto și mai mare festival de genul ăsta de la noi!

Doar că eu am îmbătrânit și mă ia panica mai ușor. Așa că aseară am zis că mă duc în parcare să-mi scot mașina ca să fiu sigur că mai ajung în Cluj, că ploaia nu dădea semne să se oprească. Și anu ăsta, un nou sistem de brățări, un nou exercițiu și ca orice lucru nou, un nou fail. Probabil o gândire mai mult tehnică și luat în cosiderare mai puțin factorul uman. Long story short, la ieșire tre să validezi brățara, altfel nu poți să ieși. La ieșire ai mai puține cititoare de brățări, pentru că nu, cine naiba vrea să iasă în masă de la un festival? Ei bine, uite că ploaia îi face pe mulți să iasă în masă. Se pare că nu eram singurul care voiam să ies.

Și am stat ceva, îngrămădiți, plouați, încercând să înțelegem de ce pe o ploaie torențială e nevoie să stau să-mi validez brățara la ieșire (din punt de vedere al siguranței organizatorului, înțeleg). La un moment dat, s-au aprins câteva persoane, au început niște urlete, ”Băh, da lăsați lumea să iasă”. Un paznic stresat de situație îi spune altuia, ”păi ce, ați venit să vă plimbați?”, altul din mulțime îi spune ”Păi e festival, băi, nene!”.

N-a fost nimic grav, n-a fost nici un moment periculos, totul a fost ok până la urmă. N-a suferit nimeni. N-a leșinat nimeni. Am o încredere destul de mare în cei de la organizare. Doar stres maxim atât din partea oamenilor de la festival și mai ales al celor din staff care trebuiau să se asigure că toată lumea care iese își validează brățara (ce nervi de oțel au avut, săracii). Am ieșit și eu și după 20 de metri m-am întors și am spus chestia aia pe care am ajuns mulți s-o spunem deși n-ar trebui s-o mai spunem.

Colectiv 2?

Apoi mi-am văzut de drum și mi-am scos mașina fără probleme (reclamă la smart, că-i mașină ușoară și nu se împotmolește așa ușor ca un X5, care derapa cu disperare la un moment dat). Și am uitat de ce s-a întâmplat la ieșire. Dar mi-am amintit iar de articolul lui Alex, pe care vi-l recomand să-l citiți. E bun. Dar jur că nici eu nu știu ce naiba am putea să facem încăt să nu mai avem momente d-astea de panică și să ne gândim la ce e mai rău.

Nu știu ce-aș putea să fac încât să nu mai fiu niciodată nevoit să-mi pun întrebarea, Colectiv 2?

 

P.S. Mai devreme mă întâlnisem cu Bristena, vorbeam de poze. Un cuplu de lângă noi ne aude și ne întreabă: ”Sunteți din București? Îl știați pe Claudiu Petre?”. Mi s-a pus un nod în gât….