Ai grijă cine te inspiră

IMG_20150527_094838

E bine să te lași inspirat de cineva, să găsești o persoană care să te motiveze și să-i urmezi calea, dar e la fel de bine să nu te lași afectat de faptul că poate nu vei ajunge niciodată la același nivel, deși tu ai urmat rețeta succesului îndeaproape.

La un moment dat am primit un comentariu pe unul din episoadele vlogului foto, cum că sunt penibil și că îl plagiez pe Casey Neistat. O persoană ca multe altele, care probabil ascunde anumite frustrări și mediul online este cel mai propice pentru a-și vărsa nervii și neplăcerile, chiar dacă n-au nici o legătură cu adevăratele lui probleme. Nu m-a afectat comentariul lui, ba chiar m-a întristat, căci de multe ori am gândit și eu așa și abia mă abțineam să nu comentez. Câteodată am și comentat, dar de cele mai multe ori îmi dădeam seama prea târziu că eu eram ăla de vină și nu altcineva.

Da, e perfect normal să te inspiri de la alții, în special de la oamenii pe care îi admiri, care te motivează să te trezești dimineața și să te apuci de treabă. Foarte puțini oameni vin cu ceva adevărat nou, majoritatea se inspiră de la predecesori. E mai comod așa și decât să te strofoci să aduci ceva nou, mai bine pornești pe o direcție care știi că funcționează și tot ce trebuie să faci e să-i dai o notă personală. E ca și cum toți am merge pe același drum, doar că la un moment dat, unul câte unul, facem stânga, dreapta, mergem pe un drum paralel, perpendicular, etc.

Cel mai mare pericol e însă propriul tău zid de care te lovești când vezi că tu urmezi întru totul rețeta celui care te motivează și totuși tu nu ai același succes. Și o să mă leg un pic de vlogging și de Casey, care într-adevăr, a ajuns să inspire un număr foarte mare de YouTuberi și a dat naștere unei noi generații de vloggeri. Prin urmare, tu faci daily vlogging, ca și el, editezi în stilul lui, încerci să ai aceeași carismă, dar totuși ești foarte departe de el.

Și o să mă duc un pic mai departe cu discuția asta, chiar în zona acelei religii noi, denumită coaching și dezvoltare personală. O nouă biserică, cu noi preoți, care te mint frumos cum că oricine poate reuși în viața asta. Majoritatea e formată din persoane care n-au nici o treabă cu coaching-ul sau cu dezvoltarea personală și nu fac decât să profite de naivitatea unora care ajung într-un punct destul de critic și caută diverse metode prin care să demonstreze că și ei sunt Superman. Mai sunt într-adevăr și unii care sunt foarte buni în domeniul ăsta și te ajută într-adevăr, dar consider că lucrul ăsta se întâmplă doar pe termen scurt. Nu știu dacă oamenii pot fi schimbați cu adevărat on the long term.

M-am uitat de curând la Tony Robbins – I am not your guru, pe care îl puteți vedea pe Netflix. E fain de urmărit, eu nu l-am văzut pe tot căci îmi dau seama dacă ceva de genul ăsta mă poate ajuta sau nu. Dar e fascinant să vezi cum unii chiar sunt făcuți pentru a-i convinge pe alții de orice vor ei. Oamenii care au darul de a duce discuția fix în direcția pe care și-o doresc și te fac să crezi că problemele tale sunt cu totul altele și pleci de-acolo crezând că gata, asta e, de azi voi fi alt om.

Dar vei fi alt om oare?

Părerea mea e că nu. Și cel mai important lucru e să-ți cunoști limitările. Uite, eu unul mă uit cu mare plăcere și interes la tot ce face Casey, mi-aș dori enorm de mult să am același succes pe care îl are el pe YouTube, dar am realizat că n-o să pot face asta. Nu m-am apucat de daily vlogging pentru că știu că nu am cum să fac asta și nici nu cred că vreau. De ce? Pentru că sunt la ani lumină față de modul lui de viață.

Casey nu doarme!!! Ziua lui e formată probabil din 18-20 de ore sau mai mult. A mea e formată probabil din 14-16 ore, din care sunt productiv în cel mai bun caz la jumătate. Omul ăla are o energie incredibilă și se alimentează cu dorința de a munci cât mai mult. Nu poate să stea o clipă, nu-i place să piardă timpul, de aici probabil și stilul lui de a edita și de a nu te lăsa să te plictisești vreodată de contentul lui. Și hai să vă dau un exemplu dintr-o zi oarecare.

Eu: Mă trezesc dimineață ca să traversez capitala cu metroul. Pierd deja vreo două ore cu toată treaba asta. Plec la un shooting în afara Bucureștiului care se întinde lejer către 2, 3 pm. Nu am făcut nimic pentru mine, doar am tras ce-aveam de tras. Ajung în București pe la un 4 pm. Deja simt o oboseală cruntă, e cald și am chef doar să-mi arunc în foc rucsacul foto care cântărește deja două tone și până ajung acasă o să mai crească cu o tonă. Pe la un 5 m-arunc în pat, leșinat. În tot timpul ăsta mă gândesc să mai scriu un articol, să mai editez un vlog, ceva. Pe la 6, 7, vorbesc cu Ariel și Negrea să ieșim cu bicicletele la vânătoare de pokemoni. Evident că ies, că am nevoie de momentele astea și nu fac nimic până la 10 când ies cu bicla. Mă întorc la 2 noaptea acasă. Mă culc și îmi zic că mâine dimineață mă trezesc și m-apuc de vlog. Care vlog că n-am filmat nimic pentru mine astăzi! 🙂

Casey: În fix același timeframe, omul își face bagajul, se duce la aeroport, zboară nu știu câte ore, termină meeting-urile de business, vizitează, în tot timpul ăsta își filmează tot materialul de vlog, seara se urcă iar în avion către casă, doarme doar vreo două ore pentru că în rest muncește și editează vlogul (care îți ia foarte multe ore, believe me!), ajunge acasă, își lasă bagajul, se duce la alergat și apoi la birou.

Probabil că ar trebui să mă droghez masiv ca să am energia aia și să nu leșin de efort. Așa că îmi cunosc limitările și încerc să construiesc ceva în jurul felului meu de a fi. De-aia am zis de la început că nu vreau să fac daily vlogging pentru că m-aș trage singur în jos. Prefer să scot un vlog odată la o mie de ani, dar să fie așa cum vreau eu, chiar dacă numărul de vizite și de abonați nu va fi niciodată ca al lui Casey. Dar totuși vă spun că atât cât am scos până acum, cu puținele vizite și puținul număr de abonați pe care îl am, deja am avut proiecte plătite datorită vlogului. Which is fucking great!

Și cred că asta e o chestie pe care ar trebui s-o învățăm toți. E bine să te inspiri de la alții, dar în același timp e bine să vezi dacă ești pe același film cu persoana pe care o admiri. Ești genul ăla care se scoală cu noaptea în cap și muncește non stop sau ești genul care preferi s-o arzi la o terasă și să lenevești. Pentru că dacă ești leneș, nu e nici o problemă, vei putea face lucruri minunate, dar le vei face în ritmul tău. Și trebuie să accepți chestia asta. Nu toată lumea trebuie să fie Superman!

Ah, și dacă nu te-ai uitat până acum, mi-ar plăcea să te uiți un pic pe canalul meu de YouTube și să-mi dai subscribe dacă-ți place ce vezi acolo. Mersi! 🙂

2 Comments Ai grijă cine te inspiră

  1. Nicu 29/07/2016 at 9:35 pm

    Super, man! Imi place. Si imi place ca nu te-ai axat pe dat un raspus agresiv celor ce te critica. Normal ca ne inspiram unii de la altii, eu as zice ca invatam. Subtilitatea este cat de mult ne punem noi amprenta pe material si ce vedem noi in materialul tras.

    Reply
    1. Alex Damian 30/07/2016 at 12:15 pm

      Mulțumesc! Odată cu vârsta renunți și la agresivitate. Acum câțiva ani m-aș fi bălăcărit cu el în ultimul hal, acum pur și simplu mă obosește chestia asta care oricum nu e deloc constructivă. Ai dreptate cu subtilitatea. 🙂

      Reply

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.