Măh, mie a început să-mi fie cam frică. Poate sunt paranoic, poate suntem paranoici, dar se întâmplă mult prea multe lucruri rele din ce în ce mai des și nu prea-mi pare că situația e tocmai roz. Așa că am stat și m-am întrebat, dacă începe ceva nasol, unde dracu mă duc? Căci sub nici o formă nu vreau să iau parte la demența asta globală care pare să ia forme tot mai mari.

Eu zic că totul a început de la valul de imigranți. Am fost împotriva acestui val nu dintr-un motiv rasist, ci dintr-un motiv pur logic. Oamenii ăia, săracii, sunt mult înapoi față de Europa la nivel de educație și civilizație. E într-adevăr emoționant când vezi ce se întâmplă în Siria, dar eu am ajuns să fiu destul de cinic în ultimii ani. În partea aia de lume, cel puțin, oamenii se omoară de mii de ani. Jur că nu înțeleg de ce, dar pur și simplu ăia se nasc să moară în diverse conflicte care nu se mai termină niciodată. Poate de-aia restul omenirii nu rezonează la fel de mult ca în cazul unui atac în Europa.

Deși nu mi-aș dori, probabil că tovarășa Merkel va intra în istorie ca personajul care a deschis porțile iadului în Europa (așa cum au zis ISIS pe Twitter). Pentru că populația musulmană crește ca număr în Europa, ceea ce-i oferă o poziție strategică. Mai ales dacă se mai iau și alții după Brexit, atunci va fi mult mai ușor să controleze totul prin teroare. Și știu că a început un nou curent prin care se încearcă spălarea imaginii musulmanilor, cum că ei nu sunt teroriști și nu susțin actele de teroare. Eh, uite că eu îi consider vinovați pe musulmani și de fapt, îi consider vinovați pe toți cei care cred cu îndârjire, răutate și violență într-un prieten imaginar din cer.

Pentru că religia nu a adus niciodată pace pe pământ. Și cred că știu și de ce. Fiecare religie merge pe premiza, iubește-l pe Dumnezeu, iubește-ți semenii. Doar că Dumnezeu e pe primul loc, nu Omul. Și atunci e normal ca cei care cred cu adevărat, să nu aibă nici o problemă în a ataca toți oamenii care nu cred deloc. Pentru că ei sunt priviți ca o amenințare. Dar dacă am pune Omul pe primul loc… Well, ar fi o lume mai bună, cum o demonstrează unele țări din lume asta.

Așa că Europa nu prea mai are șanse să devină acel loc plin de siguranță, confort și maxim de civilizație. Pentru că Europa (cel puțin cea occidentală) e ca un băiat de bani gata. E ăla crescut în puf. Da, e adevărat, părinții lui au făcut lucruri de multe ori inimaginabile ca băiatul lor să trăiască perfect. Dar băiatul ăsta nu știe ce-i aia conflict armat, nu mai știe ce-i aia atac terorist, nu știe ce-i aia viol în masă și multe alte lucruri care, din păcate, sunt la ordinea zilei în alte părți de lume. Și uite, așa, a deschis ușa și i-a poftit pe toți în casă, crezând că îi va putea civiliza și le va putea oferi o viață mai bună unor oameni care au probabil o ură necontenintă față de oricine trăiește mai bine ca ei.

Da, s-au întâmplat niște nasoleli crunte de-a lungul istoriei. Europa a crescut atât de bine de pe urma altora, prin mijloace nu tocmai frumoase. Daaar, să-mi bag picioarele dacă tre să mă consider eu vinovat pentru ce-au făcut alții înainte mea. Pe bune acum, cu ce sunt eu vinovat că am venit pe lumea asta și tre să stau să mă gândesc că acum nu știu cât timp, alții cu care n-am avut absolut nici o treabă, au nimicit alte popoare. Băh, nene, n-am omorât pe nimeni și nici nu am de gând să fac asta vreodată, atât timp cât nu e afectată propria mea siguranță sau a celor apropiați. Pot să trec prin viața asta și fără să fac rău altcuiva. Că nu sunt nesătul.

Dar uite că anul proștilor e în toi și nici situația în State nu e tocmai roz și parcă văd că din toamnă se cam duce dracu tot. De turci nu mai zic, atacurile în Europa parcă devin ceva obișnuit, și știți ce? Până la urmă, nimic din povestea asta n-are legătură cu religia sau cu fanatismul. Nu, totul se reduce la interese și bani. Atât. Pentru că eu nu cred că cineva care crede într-un prieten imaginar e atât de inteligent încât să conceapă tot felul de modalități prin care să omoare oameni. Ci mai degrabă e cineva care știe cum să se folosească de oamenii care cred în acel prieten imaginar, sau de oameni care trec prin diverse etape ale vieții și nu mai au nimic de pierdut. Și pentru o sumă modică…

Mda, am citit și eu articolul ăla rău prevestitor, l-ați citit și voi. Dacă nu, mai aveți o șansă. Și cred că e bine să citim lucruri de genul ăsta și să le discutăm și să le scriem. Nu de alta, dar măcar teama poate ne trezește din autismul ăsta în care ne scăldăm. Și poate ne vine vreo idee, ceva. Că sincer, mie nu-mi vine în minte decât să caut un loc retras și să nu iau parte la acest nou val de curățenie. În momentul ăsta, nici măcar nu-mi mai trece prin cap să mă apuc să-mi fac vreo familie sau vreun copil. Cel puțin până nu mă asigur că am fost doar paranoic și că lucrurile cumva nu vor degenera într-un conflict global. Dar cum numărul tâmpiților crește infernal de mult…

Noh, deci unde ne ascundem? 🙂