Ce-o fi mai revoltător? Că o duduie a vrut să salveze patru crabi dintr-un supermarket sau că niște trigri de la circ au murit asfixiați într-un incediu? Mda, știu, faza cu crabii v-a marcat pe viață și a fost de neacceptat.

Băh, e trist. Azi chiar m-a întristat faza cu incendiul ăla de rahat de la circ unde au murit asfixiate 11 animale. Și m-am întristat pentru că știam că n-o să-i pese nimănui. N-o să urle nimeni pe net, așa cum au urlat cu crabii ăia.

De obicei, când nu înțeleg ceva sau le e teamă de ceva, oamenii încep să facă mișto. Ajung să discrediteze situația respectivă sau chiar persoana respectivă până când o pun la podea și văd că au destui adepți în jurul lor. Deși în foarte multe cazuri, aceste lucruri inexplicabile nu-i afectează cu absolut nimic pe oameni, ei se simt amenințați de un pericol inexistent și ripostează în felul ăsta. Ca să înțelegeți, un exemplu similar ar fi homofobia. Și multe altele.

Din nefericire, oamenii nu înțeleg de ce cineva ar vrea să salveze niște crabi în loc să nu înțeleagă de ce dracu mai sunt folosite animalele la circ. Asta și pentru că sunt convins că mulți cresc cu ideea că animalele au fost puse pe pământ de dumnezeu ca să facem ce vrem cu ele și să le mâncăm.

Da, recunosc că sunt un ipocrit. Îmi plac animalele mai mult decât îmi plac oamenii, dar nu e ca și cum am făcut ceva pentru ele. N-am reușit să renunț la carne definitiv, deși ăsta ar fi planul. Carne de vacă nu mai mănânc pentru că vacile sunt animalele mele preferate. Mi-amintesc că acum mulți ani a primit maică-mea un gâscan viu de Crăciun. De cum am intrat în casă și l-am văzut am zis că nu, nu-l tăiem. L-am ținut o perioadă pe balcon, l-am hrănit, l-am mângâiat, ne-am ”vorbit” zilnic, până când am găsit un loc la țară unde să-l ducem. Am dus la un moment dat un pescăruș la veterniar pentru că niște ”băieți” îl țineau de picioare și dădeau cu el de pământ.

Dar nimic din lucrurile astea nu afectează pe nimeni. De-asta le-am și enumerat, căci nu au cum să afecteze. N-ar trebui să te afecteze nici pe tine. Nu e ca și cum am venit la tine acasă și ți-am zis să nu mai mănânci carne sau să te hărțuiesc pe stradă să nu care cumva să chinui animalele. Și totuși, atât de mulți oameni au o problemă cu veganii. Băh, mă jur, n-am întâlnit în viața mea un vegan care să se bată cu pumnii în piept și care să vrea să-i convingă pe ceilalți să renunțe la carne. Toți cei pe care i-am întâlnit, și sunt destui, o ard pe șestache. Nu se laudă cu chestia asta. Iar atunci când comandă ceva fără carne, atunci începe ”circul”. Da de ce nu mănânci carne, da nu e bine, dar cum așa. De fapt, carnivorii sunt ăia care întotdeauna fac tam-tam pe subiectul ăsta deși nu le-a zis nimeni nimic și nu le-a cerut nimeni nimic.

N-am nici o problemă cu oamenii care mănâncă carne. Nu militez pentru asta. Dar detest cruzimea față de animale (de orice fel) și risipa lor. Și prin risipă mă refer la tonele de carne care se aruncă în fiecare zi. Mi se par două lucruri care fac diferența dintre o societate civilizată și una în devenire. Din păcate, noi încă suntem la nivelul la care ne ocupăm timpul cu a face mișto de vegani, în loc să evoluăm și să ne preocupe risipa alimentară și exploatarea animalelor. Iar circul care încă exploatează animalele, ar fi frumos și elegant să dispară definitiv.

 

P.S. Și nu, nu o susțin pe tipa care a vrut să salveze crabii. Asta pentru că prin cumpărarea lor nu a făcut decât să dea naștere la o nouă cerere pentru acel produs. 🙂