Știi ce e mai enervant decât să-ți dai cu părerea despre Simona Halep? Să strigi non stop din tribune ”Hai, Simona! Hai, Simona! Hai, Simona!” ca și cum Simona n-ar ști că e pe teren și are meci. :)))

Asta cu datul cu părerea mi se pare o chestie firească. În momentul în care nu ești în stare să faci nimic notabil cu viața ta, e perfect normal să te legi de realizările și munca altuia. Cât timp merge bine, îl lauzi, îi faci reclamă, îl trend-uiești, ba chiar simți cum te cuprinde o eczemă patriotică și gata, e de-al nostru, suntem mândri de el sau ea, după caz.

Dar când el sau ea o dă în bară, apă-i futu-i dumnezeii ei de viață, e atac la persoană. Păi am stat atâta să te susțin și tu ce faci? O dai în bară? Brusc, de la cel care n-ai fost în stare să faci nimic notabil în viața ta, ai devenit expert în tenis, fotbal, politică, fotografie, nutriție, sex, educație, orice, absolut orice. Nimic nu-ți scapă. Și ai perfectă dreptate. Doar ai cotizat enorm de mult la succesul și cariera Simonei Halep, nu? În special financiar! :)))

Bine, și nu e ca și cum Simona s-a apucat de tenis și a ajuns unde a ajuns din nețărmuita-i dorință de a-i face pe români să fie mândri de ea.

via GIPHY

Daaaar, hai să ne bucurăm că trăim într-o țară unde fiecare are dreptul la o părere. Nu, serios! Hai să ne bucurăm un pic de asta. Și drept să spun, de ieri până acum am văzut în feed fix două păreri critice la adresa Simonei. Poate am o listă de prieteni mai bună, habar n-am. În rest, zeci de clarvăzători care se iau de cei care-o critică pe Simona. De fapt, poate nu am o listă chiar atât de bună. :)))

Aici e sindromul celor închipuit agasați. Ăia de pun tot timpul statusuri de genul ”M-am săturat de veganii ăștia care toată ziua încearcă ei să ne convingă…”. Unde-s frate veganii ăia că eu n-am cunoscut nici unul, jur! Nici pe Facebook, nici în viața reală, ba dimpotrivă, majoritatea ascund aspectul ăsta.

Anyway, trecând peste toate lucrurile astea, altceva m-a agasat pe mine grav la meciul de ieri.

Toți cei care profitau de cel mai mic moment să strige ”Hai, Simona!” din tribune. Înțeleg asta cu susținerea jucătorului, dar nu știu, cred că e o limită la un moment dat. Din susținere parcă se transformă în ”Hai, Simona în plm, ce căcat faci acolo? Am dat bani pe bilet să fiu aici în tribună! Joacă dracu mai bine!”. Mai ales că la tenis liniștea e extrem de importantă pentru concentrarea jucătorilor. Vă întreb și pe voi, chiar nu credeți că e deranjat să tot strigi din tribune același lucru. Chiar credeți că jucătorul ăla se simte mai bine, sub toată presiunea aia, să-i strige cineva tot timpul același lucru? Eu am simțit presiune, nicidecum susținere.

Bine, e posibil ca un jucător de tenis să nu audă sau să nu fie atent la tot ce se strigă din tribune, deși mi-ar fi greu să cred asta. Dar știu că uitându-mă la meci ieri, îmi venea mie să sun la domnu Rolan Garos și să-i spun să întrerupă meciu că am ceva să le zic în direct unor disperați din tribune.

Mă mir că nu s-a oprit Simona să întrebe ”Unde vrei coae să mergem? Nu vezi că am meci? Lasă-mă-n plm să joc!” :)))