Meet Sound Choir

Cand a fost ultima oara cand ati plans la un concert? Cat timp a trecut de cand ati mai ascultat muzica live care sa va emotioneze intr-atat, incat sa zambiti fortat incercand sa va ascundeti lacrimile? Poate ca unii dintre voi niciodata, sau poate ca altii da si inca isi mai doresc s-o faca. Mie mi s-a intamplat de doua ori in aceeasi seara. Acum vreo trei ani de Craciun, cand am avut ocazia sa cant in Corul Filarmonicii George Enescu, colinde. L-a sfarsit am ajuns sa plang dar nu de emotie, ci de nervi. Cand esti in sala, aplauzi dupa fiecare pauza pe care o ia orchestra sau corul pentru ca asa esti obisnuit, sau te iei dupa ceilalti si te opresti cand auzi sasaitul varstei a treia, cunoscatoare (cica nu se aplauda intre partile unui concert sau unei simfonii). Si nu conteaza daca prestatia a fost pe masura. Sa fii tu primul care aplauda, sa simti ca ti-ai adus si tu contributia. Si in plus, ai in fata o formatie de renume asa ca nu mai conteaza altceva. N-au cum sa cante prost. Dar lucrurile nu stau astfel, pentru ca intr-un concert, cred si sper sa nu conteze doar ce canti, ci si cum prezinti repertoriul. Cum interpretezi pe scena si cum te respecti pe tine si auditoriul. La finalul concertului de colinde, cand publicul aplauda, lumea se imbulzea pe scena catre iesire desi dirijorul inca mai primea cu un zambet mult prea larg aplauze necontenite. Muzicienii erau plictisiti, nervosi, se terminase concertul, “de ce mai stam?”, “hai ma’, iesiti!”. Si am iesit dar plin de draci. Asta era unul dintre cele mai apreciate coruri din Romania, astia sunt artistii, astia suntem noi romanii, mi-am zis pentru a nu stiu cata oara. Dar tot in aceeasi seara aveam sa intalnesc alti romani muzicieni, mai…altfel. Si nu intr-o locatie atat de pompoasa precum Ateneul Roman (desi au concertat si acolo) ci in subsolul unei cladiri, intr-un pub unde se canta muzica live. Corul Sound canta si el tot colinde. Dar de la intrare se simtea o atmosfera prietenoasa, caldura si relaxare. Mirosea a Craciun. Exact cam ce ai nevoie intr-o seara de Ajun. Primii cantareti pe care i-am vazut zambind pe scena, care cantau de placere si care au reusit sa aduca la acelasi nivel sala cu scena. Publicul si formatia la aceeasi inaltime. Se anuntau niste lacrimi de buna dispozitie. Sound-ul s-a format prin ’94, e o continuare a Song-ului zic unii, au acelasi spirit si pe undeva chiar si aceiasi membri. Concerte peste concerte, festivaluri in tara si in strainatate, premii peste premii si aproape nici unul nu a facut studii muzicale de specialitate. Cum reusesc? Simplu, canta pentru ca le place. Si atunci cand iti place ceva ai toate sansele sa reusesti in ceea ce faci. Si mai ai nevoie de ceva cand dai peste un „cor de dezaxati” asa cum le place sa-si spuna. De un OM care sa-i adune la repetitii, sa scoata tot ce este mai frumos muzical din ei. Pentru ca nu-i deloc usor sa fii dirijor cu unii care te intreaba in gluma “la ce pagina?” exact cand dai intrarea si te astepti sa-ti intre corul. Tot greul cade pe umerii lui Voicu Popescu, dirijorul Corului de Copii Radio, un om in al carui CV te ratacesti printre medalii, distinctii si premii incat te gandesti ca daca l-ai intalni ar trebui sa faci o reverenta si sa-l saluti respectuos cu “maestre”. Probabil ca vei fi salutat in aceeasi maniera si ai sa intelegi de ce. Dar cel mai bun mod de a cunoaste Soundul, este prin ceea ce fac si bineinteles prin fotografiile pe care le-am facut cu ei 🙂 de cand sunt colegul lor. Mai jos un filmulet cu portretele lor; pe unii o sa-i vedeti de mai multe ori, pe altii i-am omis, dar nu din rautate ba chiar sper ca la un moment dat sa pot crea un album cu portretele tuturor celor care au fost, sunt si vor fi coristi in Sound. Coloana sonora – Ave Maria de Javier Busto in interpretarea corului Sound, dirijor Voicu Popescu. Cine ar fi zis ca un absolvent in medicina ar putea compune asa frumos?

Sound Choir performs Ave Maria by Javier Busto
Conductor Voicu Popescu.

4 Comments Meet Sound Choir

  1. cezaronero 07/04/2008 at 9:02 pm

    Frumos scris. Tot cam de-aia am venit si eu in "corul asta de dezaxati".
    Era in ianuarie 2000 si am venit pentru ca in preajma Craciunului, doi oameni din cor mi-au cântat niste colinde pe care le cântau acolo.
    Era in perioada cand se repetau de zor melodiile din concertul de muzica americana cu Valentin Radu, ceea ce m-a "prins" si mai tare.
    De atunci a trecut ceva timp si m-am dezaxat din ce in ce mai tare :)) Dovada si poza pe care mi-ai pus-o :)):)):))

    Reply
  2. Anonymous 30/04/2008 at 6:58 am

    Cine canta se roaga de doua ori.
    Fie ca ruga acestui cor angelic sa fie ascultata de Dumnezeu!

    Reply
  3. Helene 27/11/2008 at 8:13 am

    Sa-ti dea Dumnezeu sanatate ca bine ai zis-o. Felicitari SOUND si fie sa-ti ajunga intr-o zi faima mai mare decat a avut-o SONG pentru ca…AI CU CINE.

    Reply

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.