Nu ştiu câţi ani aveam în poza de mai sus dar un lucru e clar, eu şi cu sora mea ne distram când venea iarna. După 20 de ani de la revoluţie nu ştiu câţi ne mai dorim să ne mai batem cu bulgări, să facem cazemate, oameni de zăpadă sau să mâncăm pur şi simplu zăpada. Suntem trişti, deprimaţi şi nu facem decât să ne plângem toată ziua bună ziua de cât de rău o ducem. Şi totuşi, am avut de curând o şansă la schimbare şi n-am profitat de ea. Ceea ce demonstrează cât de puţin înseamnă 20 de ani în evoluţia unui popor. E clar că mai avem nevoie de încă pe-atât, sau chiar mai mult, pentru a fi în stare să luăm decizii inteligente la nivel colectiv. Incapacitatea intelectuală este foarte uşor dovedită de inutilele programe mass-media care au încercat excesiv în ultimile două luni să schimbe mentalitatea unui popor adormit de-a binelea. Şi iată, povestea se repetă. Aceleaşi lucruri care ni se întâmplă în fiecare an (inundaţii, ploi, ninsori, etc) şi aceleaşi măsuri slabe luate de autorităţi. Şi n-am schimbat absolut nimic. Dar în schimb ne plângem de mama focului şi ne considerăm adevaraţi patrioţi aruncând gunoaiele pe geamul maşinii şi înjurând toţi participanţii la trafic. Cu siguranţă că la un moment dat vom fi luaţi de val vrând nevrând şi aduşi înapoi la mal unde va trebui să ne conformăm cu un stil de viaţă civilizat şi relaxat. Căci deşi orice străin care ne vizitează ţara spune despre noi că suntem un popor foarte vesel, plin de viaţă şi dornic de distracţie – asta pentru că noi nu respectăm legile, suntem gălăgioşi şi “exotici” în comportament – noi suntem de fapt nişte plângăcioşi notorii care am uitat cu mare uşurinţă de unde am pornit la un nou drum, acum 20 de ani. Iată că anul acesta au apărut o sumedenie de evenimente care amintesc de perioada comunistă şi diferenţele apărute după căderea regimului. Pentru că şi rememorarea unor trăiri ne ajută să evoluăm şi să luăm decizii mai bune pe viitor. Aşadar, vă invit din nou pe toţi duminică, 20 decembrie 2009 ora 19.00, la spectacolul “Salut Voios de Pionier!” de la Sala Radio pentru a ne reaminti de o epocă ce ar trebui la un moment dat s-o îngropăm definitiv dar şi să învăţăm multe de la ea.