Nu stiu cat de mult efect au rezolutiile astea de an nou. Planurile, ideile, toate la un loc au mari sanse sa nu se implineasca. Majoritatea le vei uita pe parcurs sau ti se vor implini chiar daca nu-ti mai amintesti ca ti le-ai dorit.
Dar una dintre aceste dorinte a fost aceea de a incepe anul intr-o alta tara. O tara civilizata, de preferat. Si ce loc mai bun si mai aproape ar putea fi decat Viena? Si s-a implinit!
Austria e ca un gentleman care isi face loc discret printre tarani (romani si italieni) si care impune respect din prima. Viena e unul dintre cele mai frumoase orase din Europa si primul meu contact cu lumea de afara de dupa Revolutie. Asa ca m-as intoarce aici ori de cate ori as avea posibilitatea.
Luand in considerare investitia majora in cauciucurile de iarna am decis sa fac si un test drive cu ele pana acolo. Si desi multi ar spune ca e un deranj prea mare sau o cheltuiala exagerata, adevarul e cu totul altul.
Planul e cat se poate de simplu. Se pleaca dupa Craciun cand deja multi turisti sunt deja cazati prin tara. Tranzitul Romaniei este si va fi un cosmar pentru generatia noastra si pentru asta trebuie sa-ti faci planuri din timp. Chiar pe 27 decembrie a inceput sa ninga in Bucuresti asa ca am avut ninsoarea in spate. Pana pe Valea Oltului au fost conditii de iarna (asfalt umed) dar apoi pana dupa Sibiu tara era chiar uscata. Cu cat te apropiai mai mult de Arad insa, termometrul cobora si mai mult sub 0 grade si vantul viscolea zapada de pe margine. Plecat pe la un 11.30 din Bucuresti, escala la Sibiu (primul popas civilizat din tara) si ajuns la Arad pe la un 11.00 seara. Musai trebuie sa dormi in tara pentru a putea fi odihnit a doua zi si a te pregati in sfarsit de luxul autostrazilor.
-15 grade se aratau dimineata in termometru iar eu cu obsesia mea de a-mi spala masina inainte de a iesi din tara am pierdut mult timp. Nici o spalatorie nu avea apa calda. Iar platosa de zapada murdara imi acoperea atat numarul de inmatriculare cat si farurile. Vigneta de Ungaria face cam 50 de lei pe 10 zile, fiind inclus si tranzitul pe autostrazi. Pana sa ajungi insa pe autostrazi iti dai seama cat de oligofreni sunt si ungurii astia cu 30-ul lor in localitate si cu condusul lor ca dupa mort. Te exaspereaza pana ajungi la Szeged, mai rau ca la noi. Dar cum intri pe autostrada lucrurile se schimba si deja poti sa te lasi relaxat pe spate, in scaun.

Daca tot era in drum chiar n-aveam cum sa nu oprim si in Budapesta. Acest oras care ma face sa fiu singurul roman care e mandru de greseala artistilor cand confunda Bucurestiul cu Budapesta. De ce-ai fi mandru de Bucuresti, nu stiu? Oricum nimeni nu face nimic incat sa arate ca un oras primitor. Dar Budapesta in schimb e grandios. Cu podurile lui peste “Dambovita”, cu cladirile vechi ce te atrag si iti sucesc gatul in sus, ce sa mai, tot respectul.

Am avut norocul sa mai prindem inca targul de Craciun din centrul pietonal. Spre deosebire de austrieci care il inchid cam pe 26 decembrie, ungurii o intind pana pe 29. De cum te apropii de zona asta te ia cu lesin. Mirosul imbietor de vin fiert si preparatele traditionale din carne te fac sa cazi in genunchi de pofta. Uiti de frig si-ti vine sa te arunci in cazanele de vin fiert, nu alta. Toate celelalte casute cu suveniruri te atrag necontenit asta doar pentru ca iti ofera produse pe care nu le gasesti in propria-ti tara. Dar ideea de baza e aceeasi, doar locatia difera foarte mult.
Budapesta merita vizitata in special vara, de ziua lor nationala pe 20 august. Au unul dintre cele mai bune show-uri de focuri de artificii ce mi-a fost dat sa vad. Chiar daca si noi romanii rivalizam mult cu alte natii la acest capitol, ungurii conduc detasat cand vine vorba de ziua lor nationala. Doar atat va spun, o ora in continuu.

Dupa o clatire adecvata intr-un H&M si o cafenea gen Starbucks am luat-o din nou la drum spre Viena. Nu prea am gasit bancomate prin Budapesta in scurta oprire. Si asta pentru ca aveam nevoie sa scot niste banuti pentru a plati parcarea. Asa ca daca va opriti doar pentru cateva ore in Budapesta si ati si parcat intr-un loc cu plata, scoateti bani la primul bancomat care va iese in cale.
Zambind tamp dupa ce am plecat din centrul Budapestei si intrand pe autostrada in doar 10 minute am continuat monotonia relaxanta al constantului 130/h. Imi amintesc inainte de granita Ungaria – Austria pe cand existau punctele de control. Zeci de dube mirositoare din Moldova sau autocare cu tarani si tigani stand la coada la civilizatie te faceau sa fii extrem de rusinat de propriile-ti origini. Degeaba mancam cacat ca nu trebuie sa fim asociati cu tiganii in afara. Daca esti un ignorant si nu stii ce se perinda pe la vamile dinspre vest mai bine taci din gura si stai jos. Acum insa acest punct de control a disparut din pacate. Si daca nu esti atent si nu ai GPS nu prea stii cand ai intrat cu adevarat in Austria. Pentru vigneta de Austria va recomand sa opriti la prima benzinarie dupa ce ati intrat in Austria. In Ungaria mi-au cerut 12 euro, pretul ei real fiind de 8 euro. Asa ca nu va grabiti, cu siguranta o sa dati peste legendarul Shell austriac.

Am dat peste un numar foarte mare de romani care mi s-au laudat ca n-au nevoie de GPS. Eu unul il folosesc ca sa ma duc si pana la piata. Nu vreau sa ma laud ca stiu pe de rost unde e Cutitu de Argint. Mi-e mult mai comod sa ma ghideze GPS-ul incat sa ma pot bucura de privelistea pe care ti-o poate oferi un oras strain. Asa ca am traversat Viena cam in 15 minute ca sa ajung la hotel. Despre hotel o sa vorbesc intr-o urmatoare postare.
Daca nu esti “handicapat” poti sa te folosesti numai de transportul in comun din Viena si sa lasi masina parcata. Ajungi oriunde in maxim 20 de minute. O cartela pe 3 zile ajunge la vreo 13 euro si ai asigurat transportul pe toate categoriile: tramvai, metrou si tren. Nu doar la metrou ai afisari legate de sosirea urmatoarelor trenuri ci si la tramvaie. Ba mai mult, pe display apare si daca tramvaiul care vine are suport pentru accesul persoanelor cu handicap locomotoriu.

De cate ori vizitez o tara straina imi place sa observi si bucataria lor interna. Si de data asta eram curios sa vad cum lupta austriecii cu zapezile. Chiar daca nu mi-am putut explica de ce, cum am iesit din Ungaria si am intrat in Austria asfaltul autostrazii era perfect uscat, in oras am intalnit o tactica vazuta si in Croatia. Pietrisul pare sa fie raspunsul impotiva poleiului. Cum ninge, incep si imprastie acest pietris pe zonele acoperite cu zapada. E clar ca nu vei mai avea sanse sa aluneci, totusi nu stiu daca acest pietris ajuta si la topirea mai rapida a zapezii. Oricum, imaginea de mai sus prezinta cea mai mare cantitate de zapada pe care am intalnit-o in Viena avand in vedere ca doar cu o saptamana inainte ninsese destul de serios.

Cum spuneam, transportul in comun este ideal. E extrem de usor sa te ghidezi fara harta si nu ai sanse sa te urci in metroul gresit. Unde mai pui ca in Europa s-a pastrat o cultura (din pacate nepromovata indeajuns) a statiilor de metrou. Si in Viena ai impresia cateodata ca te intorci in timp si ajungi mai degraba intr-o statie de tren decat una de metrou. Iar apoi senzatia continua cand vezi ca metroul e mai mult un upperground decat un underground.

Acum, oricat de frumos ar fi un oras, iarna e necrutatoare si enervanta. Frigul poate sa-ti taie cheful de a mai face ceva si cateodata parca iti vine sa stai asa si sa te zgaiesti in zare gandindu-te unde e cel mai apropiat calorifer. De obicei, in cazul nostru, il gaseam in magazinele H&M. Si in Viena e rost de shopping, tata. E un sport extrem de riscant mai ales daca platesti cu cardul. Si cu siguranta ca s-ar putea sa nu-ti ajunga un card pe cat de mare e Mariahilfe Strasse. Poate doar daca e auriu sau negru 🙂

N-am vizitat foarte mult Viena si nici fotografii nu prea m-am spetit sa fac. Cateodata obsesia asta de a face fotografii ne rapeste chiar esenta deplasarii. Asa ca luati-va si o zi in care sa va plimbati doar cu mainile in buzunar pe la Schonbrun sau prin centrul Vienei incepand de la Rathaus pana in centrul pietonal la Stephansdom sau de ce nu, chiar mai departe.

O alta curiozitate turistica o poate prezenta centrul “biznis” al unui oras. Pana acum Londra e in top pentru mine dar si Viena are o zona atractiva. Metroul trece chiar pe langa aceasta insula de multinationale si companii si in final chiar pe langa sediul ONU (imaginea de mai jos, maxim dreapta). Inainte de asta, metroul are o statie chiar pe Dunare iar mai apoi o alta care te lasa exact la gura unui mall ceea ce e foarte bine avand in vedere ca ai posibilitatea de a pleca in pauza de masa de la birou direct in food-court-ul mall-ului. Din Pipera sincer nu stiu cate tramvaie si autobuze trebuie sa schimbi ca sa ajungi la cel mai apropiat mall, Baneasa.

Eh, si-acum intrebarea de 1000 de puncte. Cum e de revelion in Viena. Pai raspunsul e de 0 puncte. Nu e! Adica nu e privit ca un eveniment atat de important. Mai mult turistii sunt cei care cred ca se aduna in centrul orasului. Zeci de autocare sunt parcate in centrul orasului inca de pe la ora 18.00. Prin centrul pietonal deja e full la ora asta si oamenii deja degusta vinul fiert. Mici scene-insulite isi fac simtita prezenta din cand in cand. Doar McDonalds-ul si Starbucks-ul mai sunt deschise (chiar si la 12 noaptea, unde e o coada infernala).
In rest, concerte in aer liber, oameni pe strada si cel mai penibil show de artificii vazut pana acum. De fapt, artificiile chiar cred ca au fost doar ale oamenilor. Nu pare ca primaria ar fi organizat ceva in acest sens. Din punctul asta de vedere, cum spuneam, noi stam muuult mai bine.

Bine, austriecii sunt si niste oameni destul de plictisitori pentru gustul nostru latin. Adica, oamenii astia la ora 10 seara sunt deja acasa la somnic. E o liniste cutremuratoare pe strazi si nu par ca ar petrece zi de zi. Si asta o demonstreaza si rezistenta lor in noaptea de revelion. Luau o gura de sampanie si o vomau instant. S-au facut toti muci si si-au varsat matele pe unde au apucat. Probabil ca o noapte pe an isi permit sa se porceasca in halul asta.

Oricum, nu va imaginati ca e ceva scapat de sub control. Prin centru se circula cu cateva minute inainte de 12.00 dupa care masini ale politiei blocheaza traficul pentru a lasa oamenii sa sarbatoareasca in voie evenimentul. Totul se intampla foarte rapid si fara evenimente nedorite. Adica doar la noi am vazut sa existe cel putin un cretin care sa aiba nevoie exact in nenorocitul ala de moment sa treaca cu masina pe-acolo si bineinteles ca asta degenereaza de fiecare data intr-o cearta cu politistii.
Totusi, nu doar de betivi si turisti ai parte aici. Ba dimpotriva, unul din aspectele cele mai placute intalnite aici a fost diferentele de varsta participante la revelion. Pe langa tineri si turisti, toti batraneii isi pun cele mai bune haine pe ei, iau o sticla de sampanie si ies sa ciocneasca un pahar in centru. Sunt cei mai plini de viata. Cei mai curati, atenti si stilati. Parca abia dupa ce-au iesit la pensie incep sa-si traiasca viata. Si de fapt asa se si intampla. Sunt binedispusi, glumesc si rad mai mult ca ceilalti. Ceea ce este de admirat ca nu zac prin casa si se plang toata ziua buna ziua de cat de rau le merge. Dar nu pot sa nu fiu total scarbit de desfasurarea interminabila a hainelor de blana purtate de cucoane. E scarbos de-a dreptul si doar intr-o tara cu un nivel de trai ridicat iti poti da seama de adevarata problema pe care o prezinta sacrificarea animalelor pentru a le face pe femei mai grase, nicidecum mai aratoase. Din punctul asta de vedere, femeile sunt niste nesimtite si ignorante iar barbatii prosti ca ajung sa le cumpere blanurile.

Mi-am dat seama ca nu poti sa-ti faci o parere despre un oras doar dintr-o singura vizita. Prima oara intotdeauna esti mut de uimire dar a doua oara incepi sa observi lipsa tavanului sau cersetorii din spate iar a treia oara deja incepi sa ai idei despre cum ar fi mai bine.
Dar trecand peste toate, Viena este orasul perfect pentru cei care nu se simt “latini”. Pentru cei care vor sa traiasca intr-o lume plina de respect, intr-un mediu curat, liniste deplina si relaxare. Nu te vei injura cu nimeni la volan, nu te va agresa nici un burtos cu Q7, nu vei calca constant pe flegme si mult prea multe ca sa le insir pe toate aici. Viena ar putea fi una din destinatiile definitive.

Cum spuneam si la inceput, Viena e mai aproape si mai ieftina decat ne imaginam. Ba chiar mai ieftin decat o cazare la Poiana Brasov, cu siguranta. Si consider chestia asta un mod de relaxare total. Adica poate vrei sa iei aer la noi la munte intr-un weekend dar tot o sa dai peste manelisti care or sa-ti perturbe linistea.
Nu mai stiu exact dar cred ca motorina m-a dus undeva la vreo 3 plinuri. Mai pui si vreo 20-30 de euro pe noapte cazarea si deja lucrurile se schimba. In loc sa vizitezi cetati neamenajate si inchise de la tine din tara te poti bucura de Prater, unde anul asta se va deschide si muzeul de ceara. Singurul impediment intr-o astfel de calatorie o reprezinta in continuare tranzitarea acestei tari. Din cauza conducerii? Nu. Din cauza oamenilor care locuiesc in tara asta.