Nici nu mă născusem și camerele digitale existau deja pe piață. Este adevărat, la un preț foarte mare comparativ cu rezoluția amuzant de mică.
Prin anii 90 mi s-a împrumut un Nikon FM2. Chiar dacă pe piață Kodak avansa deja în tehnologia digitală, acest SLR m-a învățat multe despre fotografie. Și asta pentru că pe vremea aceea internetul încă era greu accesibil, informațiile legate de fotografie la fel de rare pentru un amator, iar aparatul în sine nu avea nici o funcție AUTO. Mai toată lumea utiliza un aparat foto compact iar mie îmi lua o veșnicie să fac o singură fotografie. Până puneam filmul, până selectam ISO-ul, până focusam manual și reglam diafragma și timpul de expunere, subiectul ori se plictisea, ori dispărea din peisaj.
Dar acum, vizitează un oraș turistic, imortalizează ceva ce ție ți se pare interesant și o sa observi în spatele tău alți 5-6 indivizi fotografiind același lucru. Și toți cu aparate mai șucare ca al tău. Și-ți vine să zici: ”Da ho măh disperaților!”. Dar de fapt și tu ești unul dintre ei. Aproape că devine mult prea aglomerată lumea fotografiei. Zeci de concursuri lunare, workshop-uri peste workshop-uri și mii de oameni care văd același lucru în mod diferit dar totuși la fel. Mii de pagini web sau facebook, forum-uri, întâlniri, o adevărată isterie. Deși îmi place să fotografiez sunt momente în care văd cât de mulți oameni fac același lucru în jurul meu încât mi se face lehamite să mai continui. Se bat pe subiect, se fotografiază între ei, se luptă pentru un loc mai în față, iar apoi se critică cu înverșunare dorind care mai de care să demonstreze câtă experiență și cunoaștere are în domeniu.
Așadar, e destul de complicat să răzbați în aceste zile cu o expoziție de fotografie care să iasă în evidență și să atragă public. De tematica rurală s-a abuzat la maxim și încă se mai abuzează din plin. De țărani pitorești care storc brânza în mâinile pline de pământ ne-am cam săturat. De nuduri traduse prin țâțe în clarobscur nu ne vom sătura niciodată dar vom fi nesatisfăcuți artistic. Până și fotografiatul Everestului sau o călătorie în Tibet sau în Savana africană a devenit un lucru mult prea obișnuit chiar și pentru țara noastră. Parcă nimic nu mai pare atât de departe și atât de interesant. Aceeași poveste, un alt unghi.
Dar totuși apar din când în când și expoziții de fotografie care-ți lasă un zâmbet plăcut pe față doar pentru simplul motiv că nu te-ai gândit că așa ceva ar fi posibil. Și acum mă refer la o nouă expoziție de fotografie ce are loc luna aceasta la hotelul Novotel.
Titlul spune totul iar eu nu sunt genul care să mă arunc într-un vocabular care mă depășește doar ca să demonstrez că sunt un cunoscător și un amator de frumos. Sunt destule recenzii pe net în acest sens. Eu doar vă spun că de data asta este altceva. Și ceva incredibil de frumos. Două fete la fel de frumoase, Oana Manea și Lucia Cherata, au avut ideea de a combina fotografia cu pictura. Ceea ce a ieșit poate fi văzut oricând până pe 6 martie. Chiar dacă te prinde 4 dimineața prin centrul orașului, Novotelul este deschis și poți intra să vizitezi această expoziție. Unde mai pui că ai posibilitatea să-ți încerci chiar tu talentul având la dispoziție o fotografie peste care poți picta. Iar interactivitatea într-o expoziție iarăși este un lucru rar.
Nu mai spun decât că admir decizia hotelului de a găzdui astfel de evenimente. Chiar mi se pare fain că poți transforma un simplu hol de hotel într-o galerie de artă.
Așa că dacă vă treziți pe lângă Novotel luna asta o să vă aduceți sigur aminte să intrați special pentru expoziție.
