Îmi aduc aminte de urletele și plânsetele interminabile care le disperau pe maică-mea și pe sor-mea noapte de noapte, doar pentru că n-aveam voie să beau apă de la robinet. Dar asta nu se compară cu nimic din ceea ce s-a întâmplat.
HBO a dat-o de gard cu finalul Game of Thrones, dar vine acum cu mini seria Cernobyl care deja din primele 3 episoade a devenit cel mai bine cotat serial ever pe IMDB. Are 9.7 și a detronat tot ce vrei și la ce te poți gândi. Inclusiv GoT. De ce? Care-i fâsu?
Păi în primul rând e despre ceva care chiar s-a întâmplat. Nu există un alternative ending, nu poți alege care dintre personaje moare sau rămâne în viață, dar cu toate astea pare a fi ficțiune pentru că ți-e greu să crezi că ce vezi în aceste episoade s-a întâmplat pe bune.
Cum spuneam, nu-mi aduc aminte foarte multe. Aveam 5 ani în 86 când s-a întâmplat accidentul. Nu mai știu când s-a aflat știrea, dar ce-mi amintesc foarte clar e că nu aveam voie să beau apă de la robinet, ci doar apă minerală sau sifon. Ceea ce uram cu desăvârșire, răsfățat fiind. Serile se prelungeau cu episoade lacrimogene în care biata maică-mea se chinuia să mă facă să beau apă minerală pe fundalul huruielilor asurzitoare de la Centrala Electrică Progresul. Bine, huruielile alea se mai aud din când în când și acum, dar atunci era ceva obișnuit.
De atunci nu mai beau apă minerală. De fiecare dată când simt gustul apei minerale îmi aduc aminte de nopțile nedormite, de setea cumplită și dorința de a bea apă plată. Când nu mai rezista de nici o culoare, maică-mea îmi fierbea apa de la robinet, căci era cam singura metodă prin care mă lăsa s-o beau. Și nu există ceva mai îngrozitor la gust, ca apa fiartă. Simți că bei metal lichid și nu uiți prea curând senzația.
N-am avut nici cel mai mic habar de ce s-a întâmplat acolo, abia acum uitându-mă la serial am realizat cât de aproape era s-o mierlim cu toții. Da la modu serios, cu niște cifre pe care ți-e greu să le accepți. Ești cam WTF tot timpul și sunt niște momente în fiecare episod care-ți fac pielea de găină. Iar atmosfera, atmosfera face tot serialul. Fiecare personaj își parcurge traseul, chit că vorbim despre pompieri, ingineri, soldați, etc, dar se citește în privirea lor că erau conștienți că ceva nasol se întâmpla, dar nimeni n-avea voie să vorbească despre asta.
Și fix ăsta e unul dintre cele mai importante aspecte ale serialului. Despre frica pe care oamenii o trăiesc sub un regim controlat de incompetenți care nu acceptă sub nici o formă că s-ar putea întâmpla ceva rău. Iar dezastrul s-a întâmplat fix din cauza asta. Multe lucruri ascunse și vina aruncată de la unul la altul au crescut magnitutindea dezastrului. Și când te gândești câți idioți susțin ideea de a ne întoarce la ruși. O să te enervezi cumplit din punctul ăsta de vedere, dar în același timp ne și aduce aminte de ce ne tot luptăm cu toți cretinii, incompetenții, corupții și hoții care distrug totul în jurul lor.
Cernobyl ar trebui difuzat în școli, în licee. E o lecție de istorie extrem de utilă și în sfârșit aflăm niște detalii importante despre ce s-a întâmplat în 86 și cum o femeie ne-a cam salvat fundurile tuturor. Oh, wait! Acel personaj nu e bazat pe o persoană reală. De fapt e cam singurul personaj fictiv, bazat mai degrabă pe un grup de oameni care au cercetat cauzele dezastrului. Salvarea a venit prin sacrificiul uman din partea pompierilor, soldaților și minerilor.
Mini seria are o imagine foarte bună, ne bagă bine de tot în comunism. Ilustrația sonoră te ține în priză și te îngrozești de anumite scene. Castingul e ce trebuie și singura parte nasoală e că are doar 5 episoade. Patru deja pot fi văzute pe HBO GO. Finalul vine pe 4 iunie. Dacă nu l-ați văzut până acum, vă sugerez s-o faceți.
Și ca o coincidență, fotograful Ana Dumitru a avut de curând o expoziție foto cu poze din Pripyat și Cernobyl la KMIN. Căci de ceva ani se organizează excursii în zona respectivă pentru cei care sunt atrași de acel loc rămas părăsit.
Ce e interesant în toată povestea asta e că după aproape 30 de ani, viața sălbatică din interiorul zonei de excludere e în continuă creștere. Asta pentru că oamenii au fost evacuați pe o rază de 30 de km și asta a oferit o șansă animalelor sălbatice să prospere. Urmează de văzut cât de mult le afectează viața nivelul radiațiilor din zonă. Până una alta, trailer la Cernobyl. Și da, eu sunt în poza din articol. Cu sor-mea în fața blocului. Prin 80 și ceva.
Pingback: Serial Cernobil: curiozitati fascintante despre productia HBO