În primul rând pentru că e de Tim Burton, unul dintre cei mai vizionari și ciudați regizori. Beetlejuice, Edward Scissorhands, The Nightmare Before Christmas, Sleepy Hollow și Alice in Wonderland sunt câteva dintre filmele mele preferate ale regizorului.

Am rămas fascinat când am văzut Nightmare prima oară. Încercam să înțeleg de ce-mi place și de ce dau din cap pe o muzică a unui film plin de personaje diforme și de ce mi se pare atât de potrivit pentru Crăciun. Stilul ăsta goth al lui Burton, combinat cu muzica genială a lui Danny Elfman și umorul fin plasat fie în dialoguri, fie în crearea personajelor, a făcut ca aceste filme să fie digerate de toată lumea.

În Dumbo ne revedem cu unii dintre actorii cu care Burton a colaborat cel mai bine. Îi avem pe Batman (Michael Keaton) și Omul Pinguin (Danny DeVito), ”tembeli” amândoi și responsabili pentru umor, cărora li se alătură cinicul de Alan Arkin. Apoi vine Eva Green (Dark Shadows) pentru care aș face orice doar dacă i-aș auzi vocea și s-ar uita la mine cu privirea aia ucigătoare. Colin Farrell e pentru gagici și demonstrează că te poți bucura și de un prinț pe cal alb, handicapat. El, nu calul. La propriu! 🙂

Și cred că e cel mai light film al lui Burton. Stilul ăla dark e fin plasat pe alocuri, ceea ce-l face un film sigur pentru copii. Mai degrabă se pune accent pe trăsăturile fiecărui personaj, dar evident că rolul principal îl are Dumbo care atrage un awww de la toată lumea. E un personaj CGI adorabil, menit să-ți stoarcă lacrimi și să te amuze cum se împiedică în urechile alea mari. De altfel, toate animalele din film sunt CGI, fiind un fel de mesaj împotriva folosirii animalelor în scopuri distractive. Știm deja prin ce chinuri și suferințe trec elefanții, fie că sunt folosiți la circ sau pentru turiștii care vizitează țări ”exotice”. Nu m-a atras vreodată circul. Întotdeauna mi s-a părut trist să văd niște animale sălbatice care te atrag prin frumusețea și tenacitatea lor cum stau în două picioare ca să râdă niște țărani de ele. La fel cum nu mi se pare normal să te folosești de animale ca să atragi turiști ignoranți care caută experiențe și poze ”inedite”. Așadar, orice film care vine cu un mesaj de genul ăsta e de apreciat. Mai ales că e pe înțelesul copiilor.

Dumbo e bun și pentru adulți, pentru că orice film bun pentru copii se transformă în terapie pentru adulți. E un film simplu, frumos, cu muzică faină, care te îndepărtează de problemele și grijile pe care le ai fără să-ți dai seama. Și în contextul în care suntem din ce în ce mai răi, mai stresați, mai frustrați și cu nervii la pământ, vă sugerez să vă luați o pauză cu Dumbo. O să vă placă!

L-am văzut la IMAX în 3D cu nachos și sos de brânză în barbă! 🙂