Nu trebuie decât să-ți dai capul pe spate, să-ți lași ochii să se obișnuiască cu lumina stelelor și ușor ușor începi să-ți dai seama cât de mic și de insignifiant ești și că toate problemele tale sunt un căcat în ploaie. E imens, e efectiv imens cerul ăsta și te mai doare și gâtul la un moment dat. Dacă începi să te holbezi la stele te ia și cu dureri de spate destul de rapid. Nu prea am fost făcuți să ne uitam în sus. Să privim cerul.
Ideal ar fi să ajungi într-un loc departe de civilizație încât să te bucuri cu adevărat de un cer înstelat. Și asta pentru că lumina artificială a orașelor e mult prea puternică încât să mai observi ceva.
Și ca orice ”fotograf” care se respectă, am zis că musai tre să fac și eu poze d-alea cu stele care zici ”căcad”. Începuturile au fost dureroase. Nu tu telecomandă, nimic, dă-i cu degetu pe declanșator câteva minute până când te ia frig, draci și plictiseală. Și evident că iese totul prost.
Dar de data asta am fost un pic mai pregătit deși rezultatul este departe de unul bun. Am avut așa la mine:
- Aparat foto DSLR preferabil pentru controlul manual al expunerii
- Trepied
- Telecomandă
- Smartphone cu aplicația Google Skymap
Și acum ce-a ieșit în primele teste:
Ăsta primul test. Nikon D90 cu 18-105, ISO 200, f11, timp de expunere 10 minute pe Bulb cu ajutorul telecomenzii
Aici devine un pic mai interesant. M-am folosit de aplicația de pe smartphone Google SkyMap ca să găsesc steaua Polaris. Hai să-i zicem că e un fel de polul nord al universului. Adică dacă vei face un focus pe această stea ea va rămâne centrată în schimb ce restul se vor învârtii în jurul eu.
În primă fază am vrut să las o expunere de o oră, tot la f11 cu ISO 200 dar pentru care nu știu ce motiv, expunerea s-a închis la vreo 20 de minute. Trebuie să mai studiez nițel cu telecomanda aia. O altă parte nasoală (la D90 și la alte camere probabil) e că procesarea unei fotografii durează fix cât durează expunerea. Adică dacă expun o oră, tre să aștept o oră să văd ce-a ieșit. Cool, nu?
Oricum, o să mai fac fotografii pe tema asta. Încă nu mi-a trecut 🙂
Super tare! N-am incercat niciodata sa le pozez, pana acum doar am cascat gura la ele 🙂
Uite vezi, si lumea nu intelege de ce ma trezesc eu uneori in toiul noptii cand sunt pe munte si scot nasul din cort sau din cabana 🙂