Vreau să ajung la țară (îmi sună acum în urechi Subcarpați cu Balada românului). Vreau să stau așa pe o prispă în liniște, să aud clopotul vacilor care pasc orice iarbă le iese în cale. Vreau să fiu luminat de asfințitul ăla cald, să nu aud zgomot de mașini și oameni gălăgioși. Și să mănânc naibii o mămăligă d-aia la ceaun plină de unt, lapte și urdă.

 Treceam prin niște poze mai vechi și am dat peste cele de la începutul lunii Iunie când am fost în Vizită în HD. N-am fost în viața mea la Sarmizegetusa Regia până amu, dar anul ăsta deja am fost de 2 ori. Și mi-am amintit de ultima masă pe care am avut-o la finalul weekendului din Hunedoara. După ce-am vizitat Sarmizegetusa am fost conduși de Vladimir Brilinsky către (poate) cea mai bună mămăligă pe care am mâncat-o până acum. Așa, în curte, la ceaun, cu mirosul specific de lemn ars și mâncare.

 Ah, și să nu uit de acea tocăniță de pui și porc pentru care am cedat din vegetarianismul meu pentru o clipă. O masă nemaipomenită. Una din alea când iei orice fărâmă de pâine s-o treci prin sos și să te lingi pe degete. Vreau să mănânc din nou acea masă…