Ridică ochii

Cam care e rutina ta zilnică? Te trezești spart în gură și te scurgi până-n baie ca apoi să ieși din casă și să te lași dus de masele de oameni de la metrou către birou. La birou știm toți ce se întâmplă, aici n-are rost să detaliem, doar că la finalul zilei (când o fi ea) te târăști cu o fărâmă de fericire dar cu o oboseală groaznică către casă, urmând același traseu de dimineață. Singura diferență ar fi o oprire automatizată la Mega-ul de la colț (oricare colț) să mai iei o pâine și mai știu eu ce. Apoi acasă adormi cu laptopul în brațe cu aceeași gură spartă de dimineață. Ciclul se repetă over and over again.
Ce-ai zice dacă ți-aș da o idee prin care această rutină să nu mai pară un deja vu zilnic neplăcut?
Ne-am obișnuit să facem aceleași lucruri în fiecare zi, să nu ieșim din reguli, să mergem tot timpul pe același drum, am putea chiar să mergem cu ochii închiși majoritatea timpului fără să ne dăm seama. Iar chestia asta ne bagă rău într-o rutină. Dar ce-ar fi dacă astăzi când te întorci acasă cobori o stație mai devreme? Ba mai mult, coboară o stație după. Drumul până acasă îl cunoști dar după casa ta s-ar putea să fie o zonă necunoscută. Fă chestia asta și rătăcește-te în propriul tău cartier. De cum ieși de la metrou sau cobori din autobuz/tramvai/mașină mergi cu capul sus, privește clădirile, uită-te prin casele oamenilor, stalk-uiește niște oameni de la distanță, observă-le comportamentul, etc. Orice dar nu merge cu ochii în trotuar și nu urma același drum ca ieri. O să începi să observi mult mai multe detalii și să afli o grămadă de lucruri fix despre locul pe care credeai că-l știi și te plictisește.

Îți mai dau o idee. Când ajungi în apropierea casei tale, oprește-te. Uite-te larg și ia o privire de ansamblu dar de data asta nu încerca să te focusezi pe un punct fix din fața ta ci relaxează-ți privirea încât să cuprinzi cât mai mult din unghiul vizual. Dacă stai puțin o să-ți dai seama că nu știi unde ești. O să-ți privești propriul cartier/oraș ca și cum l-ai vizita pentru prima oară. 

Foarte rar ridicăm privirea încât să descoperim ce ne înconjoară cu adevărat. Eu provoc chestia asta oamenilor pe stradă atunci când fac poze. Când văd un grup că se îndreaptă spre mine atunci îmi îndrept aparatul în sus și fac poze. Apoi îi văd și pe ei că se uită în sus să vadă ce fotografiez. N-am fotografiat nimic, e o zonă banală, dar ei rămân cu privirea în sus căci își dau seama că n-au mai făcut asta niciodată.

Banal și totuși nou. Fă și tu asta și zi-mi ce-ai descoperit în drumul pe care credeai că-l știi atât de bine.

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.