Și cum îmi venise cheful să scriu iar pe blog, să fie totul pe fun și pe amuzament, cum se întâmplă ceva de fiecare dată de-mi vine să renunț la tot și să plec dracu pe unde-oi apuca. Și asta pentru că sufăr de implicare acută, sau de fapt nu pot să fiu un ignorant, deși mi-aș dori.
Așa că te întreb, cum poți fi, fratele meu, atât de ignorant? Și n-o zic într-un sens negativ sau ironic, ci interogativ. Pentru că mie când mi se întâmplă o chestie nasoală, m-apucă toți dracii, îmi scade tensiunea și-mi vine să pornesc o revoluție și să dau foc la ceva. Doar că n-am cu cine, pentru că în jurul meu sunt o grămadă de oameni care pot pur și simplu să ignore toate neregulile ce se abat asupra lor. Și atunci nu-mi mai vine să fac nimic. Inclusiv lucrurile care-mi plac.
Acum m-am trezit cu o poprire pe contul bancar, un dosar de care n-aveam habar și o executare silită unde trebuie să plătesc și cheltuieli de judecată la care n-am participat. WTF? Și nu sunt singurul, aia e beleaua. Suntem foarte mulți care pățim nenorociri de genul ăsta și totuși cumva, tu reușești să treci peste chestiile astea și să-ți vezi de viața ta. Cum?
Nu contest vinovăția mea. Da, probabil că n-am plătit rovinieta aia nenorocită în 2010 (cine rahat știe ce s-a întâmplat atunci), dar asta nu înseamnă că trebuie să-ți bați joc de mine. Căci sunt două tipuri de nereguli. Una e aia în care te duci și bagi cuțitul în om și atunci e clar că sistemul trebuie să te pedepsească pentru acțiunea ta premeditată și alta e să comiți o ilegalitate care poate se datorează erorii umane. Gen, am uitat în pula mea să plătesc căcatul ăla de rovinietă. Ok, dă-mi amendă. Care btw, era deja plătită. Dar nu, trebuia să plătesc și rovinieta. Pentru că nu? Așa e logic, cum mi-a comentat cineva. Dar nu, nu e logic, pentru că un stat normal și civilizat nu se poate baza doar pe logică, ci și pe aspectul moral. Adică nu contest că o faptă nu trebuie pedepsită, dar în anumite cazuri acea pedeapsă trebuie să includă totul, inclusiv prejudiciul. Altfel, îți bați joc de mine intenționat. Eh, și așa mă enervez și mi se urcă sângele la cap și tu-mi spui senin: ”Băi, Alecule, dar tu te consumi prea mult cu chestiile astea.”. Păi și cum să fac altfel, că nu știu?
Au trebuit să moară arși de vii vreo 64 de oameni ca 2% din populația Bucureștiului să iasă în stradă și să protesteze. Da, ai citit bine. Tot protestul ăla cu Colectivul a adunat 2% din populația acestui oraș. Hai să zicem un 5% dacă ne gândim că în fiecare zi au venit alți oameni, dar nu s-a întâmplat așa. Și iar mă enervez și te întreb, cum poți fi, frățică, atât de ignorant la tot ce se întâmplă în jurul tău. Adică știu că sunt o grămadă de nesimțiți cărora chiar nu le pasă de semenii lor, dar știu că pe mulți îi afectează, chiar și pe tine, dar totuși. Cum o faci? Zi-mi și mie!
Faptul că văd zilnic tot felul de mizerii în trafic (atât ca șofer, biciclist sau pieton) nu mă mai surprinde. Mai cedez uneori și postez și eu, deși știu că o fac degeaba. Și e degeaba pentru un motiv foarte simplu. Dacă arunci în sălbăticie un animal domesticit, acesta ori va muri, ori se va sălbătici și se va adapta, nu? Eh, la fel e și cu oamenii. Dacă nu ai niște reguli sau legi care să fie aplicate, atunci oamenii își vor vedea doar de propriul interes și comfort. Este, să zicem, natura umană. Ne uităm la alte țări și spunem că oamenii ăia sunt civilizați. Eu nu cred că se nasc civilizați, ci trăiesc într-un mediu și în jurul unui sistem care-i obligă să devină civilizați. Iar noi ne îndreptăm fix în direcția opusă deoarece nu avem un sistem care să ne civilizeze, ci doar un sistem care e pus pe colectă. Atât. Dacă e rost de bani, atunci da. Altfel, poți să mori liniștit, nu-i pasă nimănui. Și deși te-a lovit și pe tine chestia asta, tu poți să treci peste și să ignori. Cum, tati, cum faci asta?
Culmea e că în timp ce-mi fierbea creierul de nervi cu căcatul ăla de rovinietă, dau peste articolul lui Petreanu despre ce face statul român bine. Adică nimic. Absolut nimic. Și are dreptate. Și mai că-mi venea să m-apuce plânsul. Pentru că tu doar o să aprobi acest articol și o să treci mai departe. Și jur că nu înțeleg cum faci asta și până unde poți s-o duci așa. Aș vrea și eu să trăiesc ca tine și chiar nu fac mișto. M-am săturat să mă consum pe toate rahaturile astea și aș vrea să mă concentrez pe ce am de făcut.
Așa că dă-mi un sfat. Spune-mi cum treci peste mizeriile astea și spune-mi cum de nu te lași afectat de toate chestiile astea. Pentru că atunci când te întreb, îmi spui senin că ai trecut și tu prin asta.
E greu. imi imaginez prin ce treci caci si eu ma consum, eu chiar plang uneori cand vad atitudinea unor personaje din jurul meu. Am si eu sacul meu de experiente urate. Poate daca strangi un grup de oameni care se afla in situatii similare ai putea atentiona la un nivel mai inalt aceasta greseala. Unde sunt muti puterea creste.
Cum trec eu peste? Ma tin de proiectele mele si sper ca intr-o buna zi vor folosi!
Sărumâna! Țin pumnii! 🙂
Eu fac fata in 2 feluri, uneori ma revolt si ma agit si mai tare, alteori imi calculez raportul risc/beneficiu si merg mai departe, mult mai frustrata in acest ultim caz.
Revolta: in urma cu ceva vreme mi-am facut un PFA, m-a pus doamna de la fisc sa completez o seama de hartii, ceea ce am si facut. La un an m-am trezit cu o nota de plata f mare pentru contributia la pensii desi nu trebuia sa platesc pentru ca nu atingeam un anume plafon. Am prmit instiintare de poprire. Am facut declaratie+cerere si mi s-a spus ca se va anula instiintarea. La 2 zile mi-au luat banii din cont. M-am dus cu consecventa si inversunare la fisc, am facut iar cereri cu explicatii si citate din legi si pana la urma mi-au dat banii inapoi.
Cazurile de renuntare sunt mai multe. Am stat de pilda o vreme fara asigurare medicala pentru ca mi-a fost imposibil sa fac un contract individual cu casa de asigurari.
Ce vreau sa spun, este ca nu conteaza daca ai gresit sau nu, important este sa te trateze corect. Nu-ti pot trimite in 2015 informatii despre ceva din 2010 pentru ca asta inseamna ca ei au avut intentia sa te puna in pozitia de a nu-ti plati la timp datoria/amenda/whatever that was.
Daca merita efortul, cere-le socoteala, daca nu, mergi mai departe. O tableta magica n-am.
PS: anul acesta ma gandesc, pentru prima data in viata mea, serios, sa emigrez si nu mai sunt chiar la prima tinerete.
Treaba cu PFA-ul mă sperie și pe mine. Nu mai spun de cât impozit plătești oricum prin PFA. Totul e de fapt făcut să te pună în genunchi și să-ți pună bețe în roate. Asta fiind legea. Dacă se mai comit și abuzuri, atunci chiar îți vine să pleci din țara asta. Lucru la care mă gândesc și eu din ce în ce mai mult. 🙂
Mulțumesc! 🙂