Câteodată parcă ai nevoie să vezi un film din care curg kilograme de efecte speciale, actori cunoscuți și decolteuri generoase. Doar așa, să mai treacă timpul și vremea nașpa.
Am fost să văd Gods of Egypt în Băneasa acum câteva zile. Asta pentru că era 3D, se anunțau niște efecte speciale interesante și aveam chef de așa ceva.
Filmul n-are vreo poveste nemaimpomenită și nici nu tre să cauți vreun scenariu anume. E doar plin de efecte speciale cap coadă. Să zicem că cineva a dus la extrem povestea zeilor egipteni și i-a transformat într-o poveste de genul lui Thor. Dar sincer, mi-a plăcut. Efectele sunt foarte mișto și doar pentru asta ar trebui să mergi (dacă ești fan). Apoi, sunt mulți actori cunoscuți care joacă în filmul ăsta. Gerard Butler, Bryan Brown, Nikolaj Coster-Waldau (Jamie Lanister) și Geoffrey Rush, actori care contribuie mult la un film care ar fi devenit un eșec și mai mare dacă nu i-ar fi avut pe ei în distribuție. Și pe lângă asta e genul de film hollywoodian care promovează ideea push-up-ului încă din vremurile antice. Adică sunt câteva țâțici interesante în film, căci doar asta vinde, nu? 🙂
Singura problemă am avut-o cu cinema-ul. Am văzut filmul la Grand Cinema din Băneasa, în sala 2 ca să fiu mai exact. Și spun asta pentru că am mai văzut filme la cinema-ul ăsta și n-am mai avut problema asta. Ideea e că un film 3D presupune ochelarii speciali. Din cauza filtrelor din ochelarii 3D, imaginea se va vedea un pic mai întunecată. Puteți testa asta foarte simplu în timpul unui film 3D și o să vedeți că imaginea pe ecran (fără ochelari) e mai luminoasă. Eh, în sala în care am fost eu, imaginea pe ecran era oricum la cea mai scăzută luminozitate. Așa că după ce-am mai pus și ochelarii 3D, m-am chiombit vreo 2 ore să înțeleg ceva din efectele alea speciale. Mă întreb dacă a mai avut cineva senzația asta, sau sunt eu prea pretențios. Oricum, mai aveam un pic și mă lua somnul de la bezna aia din sala de cinema. Norocul cu sunetul care funcționa ok. 🙂
Dacă stați în casă, atunci băgați un Sicario că e bun de tot. Asta dacă nu l-ați văzut la cinema. Mie mi-a plăcut al naibii de mult. A trecut ceva vreme de când n-am mai stat atât de atent. Am ajuns să împart filmele în două categorii. Una în care după vreo câteva minute îmi iau telefonul și încep să-l butonez și alta în care nu pun mâna deloc pe telefon. Iar în categoria asta a doua, intră foarte puține filme. Sicario e unul din ele și merită atât pentru scenariu, pentru acțiunea și tensiunea din film și pentru că e cu Benicio del Toro și Emily Blunt, de care sunt un pic îndrăgostit de când cu Edge of Tomorrow. Și e genul de film în care nu știi niciodată ce se întâmplă, cine sunt oamenii ăia și te aștepți să mori în orice secundă. Plus fundalul sonor care contribuie al naibii de bine la toată atmosfera din film.
Și mai am unu și gata. Un film super interesant, cu o poveste care poate nu e atât de nouă, dar fain de văzut în weekend. E vorba de Selfless cu Ryan Reynolds și Ben Kingsley și e povestea unui tip cu foarte mulți bani care află că o s-o mierlească în curând, așa că-și face un transplant de conștiință în alt corp mai tânăr. Eh, și de-aici pornește toată treaba. Al cui e corpul ăla, cine e el, etc. Dar e chiar mișto de văzut. Mie mi-a plăcut. Gata, băgăm popcorn și pilotă și până luni nu ieșim de sub ea. 🙂
Când ai zis popcorn era aluzie la popcorntime? 😀
Eu sunt mai oldschool. Folosesc DC++ :))))