Știi ce e mai nasol decât un monstru? Un stăpân care să-i furnizeze monstrului hrană proaspătă non-stop!

Sincer, nu voiam neapărat să scriu ceva despre #metoo, e un subiect sensibil și poți doar aprecia curajul femeilor care au vorbit deschis despre evenimentele din viața personală care au dus la hărțuiri, abuzuri și în unele cazuri violuri. Cei care și-au exprimat o părere contra nu contează și nu vor conta niciodată.

Sunt totuși și cei care nu susțin niciodată vreo mișcare doar pentru simplul fapt că ea nu va schimba ceva. Deși nu-și dau seama, schimbarea tocmai s-a întâmplat. Niște lucruri personale și extrem de intime au devenit statusuri zilnice pe Facebook. Să-ți dorești de-aici să se schimbe lumea înseamnă că suferi grav de naivitate. Nu, unii bărbați nu vor regreta gesturile și nu se vor gândi că fac sau au făcut ceva rău. Important ar fi ca normalitatea care impune tăcerea în astfel de cazuri să se schimbe în normalitatea în care femeile denunță de fiecare dată cazurile astea de hărțuire și abuz.

Și totuși s-a schimbat ceva. Un tip a fost dat afară din cauza unui hashtag! Dacă n-ai apucat să vezi despre ce e vorba, poți citi povestea aici. Dar nu asta m-a scos din sărite.

Ceea ce m-a scos din sărite e că eu am aflat de comportamentul acestui tip acum vreun an. Nu ceva serios, doar un comportament libidinos constant. Așadar, mi-e al dracu de greu să cred că nimeni din agenție nu știa de lucrurile astea.

Și asta mă enervează cel mai tare, că nu înțeleg, fratele meu, și asta se întâmplă în atât de multe companii private și firme, de ce pana mea sunt ținuți pe funcții astfel de angajați? Deci nu ne referim la nu știu ce comună uitată de lume unde un troglodit violează o babă de 90 de ani (nu că acolo ar fi mai normal), vorbim aici de companii private, de firme, de agenții, care țin astfel de angajați în funcții fără să înțeleg de ce. Evident că de cele mai multe ori, cei mai buni angajați ajung să plece și rămân ăștia mai răi.

Pe bune, dacă poate cineva să-mi explice și mie de ce atât de multe companii preferă să-și păstreze angajații ăștia, să-mi spună și mie, că ăsta mi se pare mie cel mai grav lucru. Pentru că dacă ții un angajat de genul ăsta în funcție, cu siguranță că el se va obișnui și va considera că ceea ce face este ok și că ceilalți sunt exagerați. Și până la urmă, cine e cu adevărat monstrul în toată povestea asta? Nu cumva cel care oferă hrană constant?