The Crown este cel mai frumos serial pe care l-am văzut până acum, dar nu mi-aș fi imaginat vreodată că în sezonul 2 o să am parte de un workshop foto!

Scriu articolul ăsta ca urmare a evenimentelor recente și a funeraliilor Regelui Mihai, motiv cu care iar am deschis toți discuția de genul ”Eu nu sunt monarhist, dar totuși…”. Am și prieteni care mi-au spus asta și nu înțeleg ceva, pentru că nu prea putem spune dacă suntem sau nu monarhiști (sau orice altceva) cât timp toată viața am fost conduși de comuniști și de hoți. Nu avem termen de comparație! Părerea mea. Iar monarhia, dpmdv, nu are nici o legătură cu faptul că s-a născut unul Rege și că o să fie plin de bani până la moarte.

La fel ca și serialul, îmi place că reprezintă un simbol. Un simbol al educației, al decenței, al bunăstării și al respectului reciproc. Acum 10 ani vizitam cu mama țările nordice, monarhice multe dintre ele. Și fix asta am sesizat, acel respect, acea decență, acea mândrie, acea educație. Lucruri pe care noi n-am avut de la cine să le dobândim. N-am avut niciodată un conducător (după 89 încoace) care să ne stea drept model în societate. Adică au fost toți, dar de-aia suntem niște cocalari cocliți cu o lipsă totală de respect, pentru că am avut de la cine învăța.

The Crown e o lecție despre decență, despre comportament și despre limbaj. E o lecție despre cum e mai bine să taci din gură în multe situații și când anume să vorbești. Iar în sezonul 2, în episodul 4, e o lecție despre fotografia de portret, venită odată din partea fotografului oficial al Casei Regale de la vremea respectivă, Cecil Beaton, și apoi din partea fotografulului Anthony Armstron Jones care se căsătorește cu sora Reginei.

Primul e pe stilul conservator și-mi place că înainte de a face un portret, îi punea pe subiecți să-și imagineze o scenă, de exemplu, o simplă fată care va vedea portretul alteței sale și brusc își va dori să devină și ea prințesă și își va cumpăra o eșarfă nouă cu banii economisiți și va ieși din casă plină de mândrie, și 1, 2, 3, și declanșa aparatul. Îmi place abordarea asta, de a le povesti ceva inspirațional oamenilor pe care îi fotografiezi fix înainte de a face poza. Și cine-ar fi zis că o să am parte de lecția asta dintr-un serial?

Despre al doilea fotograf nu vă povestesc, sper că v-am făcut curioși și o să vă uitați la serial ca să aflați singuri ce și cum. E pe Netfilx.

Cât despre mine, am vrut să-mi aduc aportul față de funeraliile Regelui Mihai așa cum mă pricep eu mai bine, prin poze. Trebuie să mulțumesc cuiva în mod special pentru ajutor (știe el cine) și Casei Regale pentru acreditarea foto primită, iar dacă încă n-ați văzut albumul foto de la funeralii, vă invit să vă uitați aici și să dați și un share dacă vă place. Mulțumesc!