Întotdeauna am zis că Star Wars e cel mai prost film SF cu cel mai bun marketing evă! Dar The Last Jedi e probabil cel mai bun de până acum din toată saga. Și neapărat de văzut la cinema!

De ce zic că e prost? Pentru că nu e SF, sau mă rog, dacă scoatem litera S care se referă la Știință și rămânem doar cu F de la Ficțiune, atunci poate că-l mai accept. Adică hai s-o luăm pe rând. Și urmează niște spoilere care nu explică nimic din film, e ceva ce se întâmplă în fiecare film din saga asta.

Într-o scenă de luptă, ÎN SPAȚIUL COSMIC, un bombardier vrea să arunce niște bombe. Să arunce, da? ÎN SPAȚIU, DA? În engleză e drop the bombs. How the fuck do you drop anything in fucking space??? Where you do you buy the gravity??? Și tot timpul Star Wars a fost plin de așa ceva. Sau cum naiba ajungi să ai cele mai șmechere nave din galaxie și vine un rebel cu o coajă de navetă și distruge tot în calea lui? Din punctele astea de vedere, Star Wars este by far the worst SF movie of all times!

Daaar, ca marketing și scenografie e the best. N-am ce spune la capitolul ăsta. Sunt tătici! Iar cel mai nou film din serie, episodul 3,4,, pardon, nu, 10, nu, stai care e? Ah, da, VIII! Așa, in The Last Jedi mie mi se pare că J.J. Abrams are un cuvânt din ce în ce mai puternic de spus. Sunt o grămadă de scene plictisitoare și penibile cu dialoguri de genul ”Am simțit că o aveam tot timpul în mine, dar n-am știut niciodată ce să fac cu ea!”, dar mult îmbunătățit la capitolul imagini, efecte speciale și scenele de tensiune sunt din ce în ce mai bune.

În sfârșit, Star Wars: The Last Jedi va avea acel impact asupra copiilor precum l-a avut asupra noastră seria originală. Și din punctul ăsta de vedere, toată saga asta trebuie să continue. It makes you dream about it și ieși din sală vâjâind cu laserul prin mall. 🙂

E bun, e de văzut, iar dacă ești fan o să-ți placă la nebunie. Și pe bune, vezi-l la cinema, că pe laptop n-o să aibă nici pe departe același efect. Sunt multe scene mișto de luptă care merită văzute pe întreg ecranul de cinema. Eu l-am văzut la IMAX și parcă l-aș mai vedea odată doar pentru efecte.

În rest, filmul aduce în discuție și unele aspecte pe care nu le-am luat în calcul până acum. Aspecte care reflectă lumea reală în care trăim noi și care te trezește un pic la realitate și te face să înțelegi că Imperiul, Ză Suprim Lidăr și toți ceilalți nu transformă metalul în nave și roboți cu puterea minții, ci lucrurile se întâmplă cam ca la noi. Aspectul ăsta socio-uman asupra filmelor SF clasice l-am mai văzut și în cel mai nou serial Star Trek: Discovery.

Ah, și pe mine m-a cucerit scena care auto-ironizează una dintre replicile clișeice ale filmului. Dacă-ți dai seama care e, o să râzi cu poftă! :)))

Gata, mereți să-l vedeți! Enjoy!