N-am suportat niciodată Photoshop-ul. Nu mi-a surâs niciodată ideea de a modifica fotografiile. Întotdeauna m-am gândit că dacă ești bun, ești bun cu ce scoți direct din aparat. Ce, înainte de a apărea computerele și programele de editare foto, aveai cum să modifici ceva? Well, se pare că da…

Am ieșit la un mic photoshoot cu Petruța într-o duminică pe la Grădina Icoanei. Asta când încă mai era zăpada albă și nemocirloasă. Nu era foarte frig iar ea era foarte colorată și veselă. Am luat de-acasă tot rucsacul dar știam că aveam să-mi folosesc doar 85-ul de 1.8 pe D90. Dar când am ajuns acasă și m-am uitat pe fotografii mi-am dat seama că lipsește ceva. Poate o claritate undeva, un contrast, ceva mai multă culoare aici. Și în mintea mea a început să se audă tema din ”Fălci” și să mă gândesc că va trebui să mă folosesc de Photoshop. Ceea ce vedeți aici e o joacă pe baza unor tutoriale de pe Youtube și încercarea de a mă juca cu niște layere de blur, noise și levels. E clar că mai am mult până mă voi deprinde cu tool-ul dar o voi face și pe asta.

Chiar mă gândeam că nu-i corect să te uiți la o fotografie admirată de toată lumea și să știi că originalul e mult sub varianta retușată. O fotografie retușată nu reprezintă realitatea. Dar apoi îmi aduc aminte că mie-mi plac siliconatele, deci n-am motive să mă plâng.

Mai jos, câteva din cadrele din timpul ședinței foto, trecute prin Photoshop: