Prin Bucuresti

 Multă lume are impresia că mă plimb printr-o grămadă de locuri și că sunt tot timpul plecat. Nu zic că nu am am văzut o grămadă de locuri dar impresia asta poate pleca din faptul că eu postez mai multe fotografii din același loc pe o perioadă mai lungă de timp. Dacă arunci 1000 de poze într-o zi poate că n-o să le vadă multă lume dar așa câte una pe zi parcă îți atrage atenția mai mult. Fiecare poză trebuie privită ca fiind unică și nu inclusă neapărat într-un album gen 2012 La Mare
Și tot din cauza asta mă mai întreabă lumea, zi-mi un loc mișto unde să ies că văd că tu tot timpul ieși, tu tre să știi locuri d-astea mișto. And then it hits me, n-am mai ieșit de vreo 3, 4 luni dar e ok :)))) Dar uite, după atâtea luni am ieșit ieri un pic din casă. Punctul de întâlnire, Verona. Încă mai are un pic de terasă, ceea ce e bine. De Verona nu mai spun nimic că n-ar avea rost. E ca și cum te-aș întreba dacă ai auzit de Coca-Cola. Dacă nu știi nici ce-i aia o Cola atunci…
Mă rog, din Verona am ajuns foarte aproape la Journey Pub. E la Romană, în stație la 368, ăla de merge înspre Sala Palatului. Cu ăsta mergeam eu spre Cons, acu 1000 de ani. Nu știu ce a fost înainte aici dar acum locul e foarte fain. Te scoate foarte mult din zona Romană. Nu te duce cu gândul că afară e aglomerația și zgomotul din centru. Oamenii au fost atenți la detalii, s-au inspirat probabil și din alte baruri sau restaurante dar a ieșit ceva foarte mișto. Globurile de hârtie de la Ikea pentru lumini au fost transformate în baloane cu aer cald în miniatură sau câteva umbrele colorate te acoperă plăcut la întrarea în restaurant iar bicicletele de la intrare îți pot spune multe despre clientelă. E de venit cu Instagramu aici. Oricum, Journey Pub văd că e prezent pe Instagram, Pinterest, Facebook, Twitter și Google +.
Acum partea cu mâncarea. Deși m-am tot uitat la detalii și mi-a plăcut ce am văzut, nu prea aș putea spune la fel despre mâncare. Eu încerc să renunț cât mai mult la carne (eu și obsesia și dragostea mea pentru animale) așa că mi-am luat o supă cremă de broccoli cu gorgonzola și ca desert un fondant de ciocolată cu salată de mango și căpșuni parcă și înghețată de fistic. Deci numai desertul e mind fuck. Supa cremă nu m-a dat pe spate. Eu când simt nevoia de sare înseamnă că mâncarea nu a fost condimentată de la bun început cum trebuie. Era ușor fadă și bucăți de gorgonzola se zbăteau singurele și netopite într-un colț de bol de supă. Cât despre desert, bun într-adevăr. Nu m-a leșinat dar bun. Și pe lângă astea, zgârcitul din mine spune că locul ăsta e scump. Mult prea scump pentru cât oferă. E frumos aranjat, te face să zâmbești, stai comod dar nu cred că se include în zona 8 lei cola la 0.25 (eu întotdeauna setez prețurile după cola). Supa a fost 15 lei iar desertul 16. Aproape 50 de lei (cu 2 cola) și ușor nesatisfăcut după. Dar anyway, locul pare ideal pentru o ieșire la un suc, limonadă, chiar în centru. Vi-l recomand cu căldură. Și vă recomand să încercați și mâncarea, poate sunt eu prea fițos.
Și apropo, la Romană tocmai s-a deschis Paul. E chiar lângă Cafece (KFC) și chiar dă un are foarte mișto zonei. Piața Romană întotdeauna a cam suferit la partea de imagine, mai ales în zona asta spre Bălcescu, dar acum cu Paul acolo, lucrurile încep să se schimbe. Totul la Paul arată bestial, e unul din locurile pe care le trec în lista ”De vizitat în ajun de Crăciun” chiar dacă poate e închis. Treceți și pe-acolo pentru un desert foarte scump dar care îți oferă un scurt moment de bucurie perfectă. Am auzit că ți se șterge memoria temporar și scapi de orice griji de la un simplu ecler.

 

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.