Pe final de rit vechi

În ultima săptămână m-am trezit într-o liniște deplină și cu răsărituri de soare pline de mister și ceață. Și de fiecare dată îmi amintesc cât de bine e să te întorci în natură, s-o admiri și să-i respecți tăcerea. Pentru că doar așa vei înțelege ce are de oferit.

A fost TFB7. În Bucovina. Într-un ținut pe care l-am vizitat doar când eram mic. Acum îl redescopăr. De fapt redescoperi un loc de fiecare dată când îl vizitezi. Și de fiecare dată observi noi detalii. 
Observi casele noi construite de-a-n boulea, fără noimă și culori diferite (#peroz) dar în spatele cărora dai peste oameni de-o bunătate și-o generozitate ieșite din comun. Dai peste copii care se lasă fotografiați și care te tratează cu ”Domnule” sau ”Doamnă”. Observi tradiții încă în viață duse pe mai departe cu mândrie și dragoste. Oameni dornici să-ți spună cât mai multe despre zona și istoria lor, poate ușor disperați (deși asta nu lasă să se vadă) știind că toate astea poate or să dispară într-o zi. Câteodată te gândești că te-ai întors în trecut de-a binelea pentru că semnalul la telefon lipsește cu desăvârșire chiar și pe drumurile naționale. Și într-un fel e bine pentru că asta te ține mai mult cu ochii pe ce-ai de văzut în jurul tău.
Azi dimineață am ieșit din cabană și am luat-o pe câmp, de nebun. Direcția pădure (așa cum o vedeți în poza de mai sus). Pe câmp e bine, ești în spațiu deschis, n-ai de ce să-ți faci probleme. În momentul în care intri în pădure începe viața. Trosnesc crăcile și nu sub picioarele tale, se aud zgomote care n-ar trebui să se audă. N-ai să vezi ce sau cine anume le face și totuși ceva te îndeamnă să mergi mai departe. Eu care am văzut Blairwitch Project la o vârstă destul de fragedă (și am crezut că e pe bune) îmi e cam greu să intru într-o pădure de unul singur. Dar curajul mi-a fost dat de liniștea aia pe care o căutam și pe care doar natura mi-o oferă. Și e bine, ești în siguranță. Ești acolo unde de fapt ai vrea să te trezești în fiecare dimineață.
Acum e o cafenea la ceas de seară cu mult internet la discreție. Ultimele ore înainte de trenul care mă va întoarce la București. Mâine n-o să mă trezesc în liniștea de azi dimineață dar asta nu mă face decât să mă întorc și mai des în astfel de locuri. Până atunci o mostră de liniște din Bucovina.

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.