A fost atât de nașpa încât la anul nici nu mă gândesc să nu mă duc iar. Vremea oribilă și condițiile groaznice în care am stat m-au făcut să mă gândesc că e cel mai bun festival de muzică la care am fost vreodată. Cei peste 100.000 de oameni care au fost la acest festival au venit doar ca să protesteze împotriva organizatorilor și a se asigura că la anul o să fie și mai groasă!
Noh, acu pe bune. EC chiar e cel mai bun festival de muzică de la noi. Am fost la destule și nu cred că cineva îi întrece pe oamenii ăștia în materie de locație, line-up, organizare, marketing, tot. Chestia cu vremea a făcut și mai multă reclamă evenimentului, subiectul devenind viral pe Facebook. Unde mai pui că Decathlon și-a făcut ditamai reclama gratuită, fiind unul dintre puținele magazine care avea pe stoc cizme de cauciuc. 🙂
În realitate, lumea a fost cât se poate de chill având în vedere condițiile meteo. Când stai la camping, trebuie să-ți asumi niște riscuri, asta e. Și acum let’s face it, cu natura nu te pui. Ba chiar cred că organizatorii au făcut tot ce le-a stat în putință. Au pus paleți pe unde era traficul mai mare, au venit cu vidanjorul, au umplut de paie ca să întărească pâmântul, deja sâmbătă era ca și cum n-a fost. Nasoleală a fost în camping, din câte am înțeles, dar chiar și-așa lumea s-a smițit foarte bine. Și cu ocazia asta au apărut cele mai tari meme-uri ever. Premiul cel mare merge la aia cu porcu și fatboy slim!
În materie de line-up am rămas cu o părere foarte slabă despre Nouvelle Vague. M-am bucurat că i-am prins anul ăsta pe Subcarpați (deși era să-i pierd iar, de data asta din cauza unor clătite cu ciocolată). L-am pierdut totuși pe K-lu și eram acolo, dar i-am bifat pe listă pe cei de la Prodigy și i-am descoperit pe Roni Size și Dub Pistols. De departe cel mai mișto concert a fost Cat Empire. Genială formație, genial sound, o atmosferă atât de mișto pe scenă, iar de ei nu mai spun. Doi soliști, unul mai dolofan și mai miseirupist la trompetă, altul mai pe rockstar-ul pămpălău după care salivează toate fetele și bun la percuție, amândoi cu voci și personalități diferite care se îmbină perfect în formație. Polivalenți, majoritatea, mai puțin pianistul care are constant o grimasă pe față și te întrebi dacă-i face ceva plăcere în viață. A zâmbit la un moment dat, sau așa părea. Multe momente de virtuozitate bine plasate între piese și de neuitat trio-ul de trompete și trombon la un singur microfon, care părea ca un fel deee, cum să-i zic eu, un threesome oral? Mă jur, deci s-au bătut pe microfonul ăla într-un mare fel! Și a sunat într-un mare fel! 🙂 Ăi din public care s-au agitat cu steagurile țărilor lor (căci da, vin mulți străini la festivalul ăsta), au fost chemați pe scenă la final și dacă stai să te gândești, chestia asta e foarte tare pentru că ce poate fi mai mișto decât să te urci pe scenă alături de formația ta preferată? Da, oamenii ăștia chiar au știut să facă atmosferă. Noh, acum vedeți voi. Vă sugerez să-i ascultați și poate vă plac. Cel puțin live fac o atmosferă demențială.
Ce mi-a mai plăcut? Ah, faza cu plata cu cardul. Da, știu că v-ați prins că eram în campanie cu Master Card, dar nu de asta zic. Chiar e genial faptul că am putut să plătesc cu cardul contactless și n-a trebuit să stau la cozi. Adică tot trăim într-o lume guvernată de conturi bancare, de ce naiba să nu ne folosim de tehnologie? Mă uitam uimit la oameni care se duceau la un bancomat, scoteau bani de pe card, mergeau la cash point ca să-și încarce cardul de festival și abia apoi se puneau la coadă la mâncare sau băutură. La finalul festivalului se duceau la o casă specială să-și recupereze banii de pe card și garanția cardului de festival. Pana mea, eu mă duceam direct la bar și plăteam cu cardul meu. #denepretuit, zău! Nici nu trebuia să fie contactless, doar că varianta era și mai rapidă și mai ușoară. Just smile and wave, boys! Nici nu vreau să știu câți aveau carduri contactless la ei și nu le-au folosit deși propovăduiam chestia asta pe-acolo cât puteam. Și chiar așa se întâmpla!
That’s how easy it is these days to get yourself a drink at a music festival! 😂 #denepretuit #contactless #ElectricCastle A video posted by Alex Damian (@psihotrop) on
Plătiți numerar des? :)))
Chestia care m-a dat pe spate cel mai tare e echipa care s-a ocupat de partea video a festivalului. Fiecare seară se termina pe undeva pe la două sau trei dimineața. Eh, până la prânz se urca clipul video din ziua precedentă. Un clip de vreo 2 minute, dar care arată ce înseamnă să fii profesionist. Cum să vă spun eu, tot footage-ul din ziua precedentă, tot ce însemna timelapse-uri, filmări cu dronele, de pe scenă, din public, de peste tot, era montat și pus pe Facebook a doua zi până la prânz. That’s like a bit impossible! Dar s-a întâmplat. Și fiecare clip al zilei arăta ca reel-ul final de festival pe care îl primești după vreo lună de zile de obicei. Adică, uitați-vă jos la clipul din prima zi. A fost postat a doua zi și arată genial!
Ce nu prea mi-a plăcut? Păi nu prea m-au dat pe spate main act-urile. Rudimental s-a auzit foarte prost, oarecum la fel și Prodigy. La Rudimental m-am chinuit tot concertul să mă duc mai în spate, poate s-o auzi mai bine, dar n-a fost să fie. La Prodigy mi se părea penibil să stau nemișcat pentru că n-aveam loc să mă mișc. Am luat decizia de a mă duce mai în spate. Am ajuns la intrarea principală a festivalului și tot era full. Ăsta nu e un lucru rău, doar că am îmbătrânit eu. Chestia cu sunetul s-ar putea să se datoreze totuși numărului mare de spectatori. Adică sunetul nu prea mai are cum să ajungă printre oameni, care ajung să formeze o masă destul de compactă și care poate devia sunetul în sus mai degrabă, decât în jos. Poate și diferența de temperatură dintre masa compactă de oameni și temperatura de deasupra ar putea avea un efect negativ. Poate vorbesc tâmpenii, dar mi se pare greu să cred că main act-urile au avut o sonorizare de rahat. Până atunci toate concertele s-au auzit foarte bine, dar nu toți oamenii au fost prezenți la ele. Anyway, cam ăsta e singurul lucru de care m-am putut plânge. Și că nu prea am avut unde să stau jos. 🙂
Am plecat duminică noaptea spre București și pe la 6 dimineața, pe Valea Oltului, într-o ceață densă care prevestea o ploaie clară, mie încă îmi sunau în cap Fantome.
Apropo, dacă vreți o sugestie bună de cazare în Cluj, vedeți aici.
Alex, eu sunt foarte ok cu statul la cort si-mi asum toate riscurile (frig, ploaie, cald, namol). Principala problema a fost ca spre diferenta de ceilalti doi anu au avut un ditai campul si nicio legatura directa intre el si festival (desi de la scena redbull imi vedeam literalmente cortul). Asta e o problema per se. Au vrut securitate mai buna si in loc sa faca cai de acces bine pazite in mai multe puncte, s-au lenevit. Deosebit de frustrant pentru tine ca camper, mai ales ca am fost si la primele editii unde accesul a fost ceva minunat! Partea cu noroiul a fost insa treaba care a facut greseala asta mai mult decat un disconfort. Ah, si dusurile erau doar la intrarea in camping, desi dimensiunea lui dicta cel putin doua puncte de ,,igienizare”. nu erau nici chiuvete decat acolo. ne-am spalat la sticla cu apa plata. In anii trecuti a fost mult mai bine, cu sau fara ploaie, din punct de vedere organizatoric. Sunt no 1 pe design si pe marketing. Pe mine ma impresioneaza mai putin abilitatile echipei video si tot efortul asta de promovare in loc de a te concentra pe altceva, cand ai o criza. Poate si pentru ca sunt la a treia editie deja si sunt mai greu de impresionat. Am fost fana lor, d-aia spalata pe creier de-a dreptul, pana anul asta. Asadar, pentru un camper venit de joi (adica unul care a luat tot pulsul festivalului, cu bune si rele), perspectiva e total diferita. Dar daca n-ai mai fost la alte editii si ai venit direct sambata, pot sa iti inteleg entuziasmul…
Ah, da… paiele alea au fost aduse abia sambata in jumatatea de peste pod. Vineri au pus doar la scena Roots si un pic de tot la red bull si au zvantat cu un buldozer si-o vidanja cat au putut scena mare (unde–au fost fortati sa faca asta, acolo era un lac, fara sa exagerez). Ploaia s-a oprit vineri, la 11. Actiunea a inceput abia la 3, de aceea a fost timp de atat de putin vineri. Nasoleala a fost peste tot. Food coartul era fix ca-n memeurile cu porcul si asa a ramas pana sambata pe la 3 dupa amiaza. Era sa-mi pierd o cizma prinsa in noroi in fata la Lunch Box. Vineri nu puteai manca fara sa-ti faci burgerul fleasca, pentru ca nu era nimic acoperit, nicaieri, in apropierea food coartului. Astea nu prea au aparut in filmuletele alea misto cu oameni cool care se simt bine si-n conditii extreme. Si-s probleme organizatorice. Am o lista mare de ,,bube” pe care vremea le-a spart, dar o sa ma opresc aici. 🙂
Hei, te înțeleg foarte bine. N-am de unde să știu cât de grav a fost pentru că nu am stat la camping în nici un an. Îmi dau seama totuși că n-au fost niște condiții plăcute. Am venit de vineri și la fel și eu era să-mi pierd cizmele de cauciuc prin nămol. Au fost condiții grele, dar nu știu ce altceva se putea face mai bine. Nu le iau apărarea, că n-am nici un interes, dar am văzut că și în Germania sunt luate casele de viituri, oricât de bine ar fi pregătite autoritățile. E o comparație grosolană, dar eu nu-mi fac așteptări prea mari când vine vorba de natură. Am observat că au redus numărul de personal, au renunțat la una dintre intrări, au adus campingul mai aproape, să sperăm că asta o să-i pună pe gânduri. Cât despre ce imagine vor să promoveze mai departe, evident că n-or să pună accentul pe cât de mocheerloasă a fost toată treaba. 🙂