Îmi place ce trend a stârnit Decathlon!

Sunt chestii minore care prind și pe care nimeni nu cred că le poate previziona. Dar Decathlon a reușit să stârnească un trend în rândul tinerilor la care sincer, nu m-aș fi așteptat niciodată. Bravo lor!

Cred că prin clasa a V-a sau a VI-a l-am ”descoperit” pe Tony Hawk și m-am îndrăgostit de skateboarding. Mi se părea foarte cool să ai un skateboard și să știi să te dai pe el. Apăreau de cele mai multe ori în filmele americane și părea un trend atât de îndepărtat și de neatins. În România se găseau biciclete sau patine cu rotile, dar skate-urile erau doar un vis. Părea că absolut nimeni nu era interesat de subiectul ăsta. Evident că eram prea mic la vremea aia ca să-mi dau seama că un business profitabil însemna TEC, nicidecum un magazin de skate-uri.

Prima oară au apărut niște chinezării ale căror rulmenți parcă erau niște plăcuțe de frână sudate de saboți. Dar eram atât de fericit încât maică-mea n-a rezistat și mi-a cumpărat unul. Bineînțeles că eram singurul băiat din cartier care-și cumpărase așa ceva și toți copiii se uitau de curiozitate și-atât. Nimeni altcineva nu și-a mai luat. Așa că mă dădeam singur și penibil prin cariter cu un skate chinezesc.

La un moment dat m-am dus cu maică-mea în vizită la o colegă de-a ei. Eram încă în generală și luasem skate-ul cu mine căci eram sigur că o să mă plictisesc și urma s-o aștept pe maică-mea afară. De cum am intrat în casă m-a luat o comoție facială, iar inima a început să-mi bată atât de tare încât transpirația sărea de pe piele ca de pe o boxă dată la maxim. Colega maică-mii avea o fiică. Și frumoasă era ea între femei. Părul bălai până la fund, ochii albaștrii precum roțile de la skate și-o pereche de blugi scurți care-i lăsau picioarele lungi și dezgolite.

”Ah, ce bine că ai venit cu skate-ul! Îmi pun și eu patinele și ieșim să ne plimbăm!” îmi spuse ea fără drept de apel și pe loc m-am îndrăgostit de o fată care era mai mare ca mine cu vreo 6 ani.

Știi, sunt anumite amintiri care parcă rămân acolo ca un thumbnail, like forever and ever. Ăsta e unul dintre acele momente. Când m-am plimbat prin cartier cu o fată, eu pe skate, ea pe patine, și tot ce-mi amintesc sunt picioarele ei care-și făceau constant avânt, iar eu care nu-mi puteam explica atracția mea față de ele. A fost prima și ultima oară când am văzut-o.

Surprinzător, am intrat la liceu și într-o zi m-am dus cu skate-ul acolo ca să mă dau mare. Toți colegii erau în jurul meu ca să vadă minunea, iar eu încă mă minunam că nimeni nu deschidea un business serios cu skate-uri, fiind prea mic ca să mă ducă pe mine mintea să fac asta. Dar așa de bine mă simțeam în atenția tuturor încât m-am dat cu el pe gresia de pe culoarele liceului și evident că m-a prins paznicul și mi l-a confiscat. Am făcut-o pe maică-mea de rușine să vină la liceu să recupereze treaba, ea fiind la rândul ei cadru didactic și mă simțeam ca un cur, dar nah, a meritat.

Mă rog, ce voiam să spun e că pe vremea mea treaba cu skate-urile era ceva ce nu prea exista. Am fost mult timp înnebunit după sportul ăsta deși niciodată nu l-am practicat cum trebuie, pentru că acele chinezării erau mai mult niște jucării, nu niște skate-uri adevărate.

Dar acum lucrurile s-au schimbat. Sunt numeroase magazine de profil de unde-ți poți cumpăra skate-uri, longboard-uri, echipamente, accesorii, etc. Dar dintre toate, mi se pare că Decathlon a reușit să facă ceva super tare cu produsul ăsta:

E un skate cruiser din plastic, la accesibilul preț de 150 de lei pe care îl văd constant pe la mai toți puștii din cartiere. Pe oriunde mă plimb, musai să văd câte-un copil sau o gașcă de puști dându-se pe chestiile astea. Și mi se pare super cool că se întâmplă treaba asta. Chiar și eu i-am luat unul nepotului, când în mintea mea aș fi vrut să mi-l iau mie, doar pentru că n-am avut parte de așa ceva când eram la vârsta lor. Și chiar e ieftin, dacă stai să te gândești că un Lego de 150 de lei te face de rușine printre colegii de clasă.

Nu, nu e deloc un articol plătit. M-am dus după-masă până la Mega (3 minute distanță) și am văzut un puști cu un skate d-ăsta cu care se întorcea de la școală și apoi o gașcă de copii care se alergau pe aceleași skate-uri prin cartier. Chiar mi s-a părut o chestie foarte mișto și zic că e de apreciat. Mai ales că nu prea suntem noi un neam de sportivi, sau mai degrabă te-aștepți să-i vezi pe copii pe biciclete sau role. Sau cine știe, poate că influencerii de pe YouTube îi inspiră pe copii să-și cumpere produsele astea. Habar n-am, ideea e că mi se pare cașto să văd asta prin cartiere.

P.S. În poză din articol apare Bianca, oarecum amintindu-mi de tipa blondă din copilărie. 🙂

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.