Bucharest Fashion Week 2008

În perioada 12-16 noiembrie 2008 a avut loc la cel mai tare, cel mai mare, cel mai fiţos hotel/hală din Bucureşti, Bucharest Fashion Week (pentru nu ştiu a câta oara de la debut şi a doua oară anul acesta).
Dacă faci abstracţie de locaţia hotelului Rin Grand, de praful şi mizeria din zonă, de camioanele prăfuite care trosnesc pe drumul cu 3 benzi lipsă şi de faptul că ai impresia că vizitezi o hală industrială, atunci poţi fi declarat ignorantul anului.
Dar de cum intri lucrurile se schimbă, în bine. Interiorul arată bine, curat, iar tu încă te mai gândeşti la praful pe care l-ai adunat pe pantofi până să ajungi acolo.
Nu-i nimic, urci primele scări şi eşti deja întâmpinat de două domnişoare plictisite pe care regreţi că le-ai dat un “sărut mâna”, neînţelegând ce vrei să spui cu asta. Apar apoi oameni de bine, îmbrăcaţi elegant (dar de prost gust mulţi) care vor să pară că au o treabă acolo dar de fapt nu vor decât să fie admiraţi. Treci şi pe lângă ei şi pe lângă alte fiinţe înalte şi slabe care se mişcă cu încetinitorul, de-ţi aduci aminte de “Mars Attacks!” şi ajungi în sfârşit la defilare.
Această ediţie a fost prezentată, ca şi ediţiile trecute, de Claudia Neghină (I’ve seen better) şi de un nene care nu ştiu cum îl cheamă dar l-am mai văzut pe undeva. Nenea nu e interesant se pare, că nu prea am găsit informaţii despre el pe net.

Plictiseală în prezentări şi mulţumiri, timp în care poţi să-ţi mai reglezi aparatul, să mai tragi o poză…

Până la urmă un eveniment de genul acesta te prinde, indiferent că îţi place moda, că eşti fotograf sau pur şi simplu n-ai ce face seara şi mai cauţi câte-un eveniment monden ca să te vezi şi tu la televizor sau în presă.
Chiar dacă la început pare ceva extravagant de fiţos să te îmbraci de la nu ştiu ce casă de modă, până la urmă e doar o concepţie greşită, pentru că indiferent că se prezintă colecţii haute couture sau pret-a-porter, tu de fapt priveşti creaţia cuiva care s-a jucat cu imaginaţia şi cu diverse materiale (chiar dacă implică moartea unor animale pentru asta) şi a creat un nou ambalaj corpului uman.


În final, toată această joacă are ca scop evidenţierea unui individ şi dorinţa acestuia de a ieşi în evidenţă (tare, nu?).

Dar din singurul accesoriu de firmă care-l aveam la mine, şi-anume o geantă foto Crumpler, mi-am scos aparatul foto şi am început şi eu la rândul meu să mă joc. Să surprind creaţile altora şi să învăţ să le dau o formă prin imagini. Aşadar, începem cu “acel-al-cărui-nume-îl-ştie-toată-lumea-modei”:
CĂTĂLIN BOTEZATU

Experiment interesant, ţinute care pe unii îi face să-şi dea cu părerea, alţii să tacă din gură pentru că nu înţeleg nimic dar mimând o figură plină de înţelegere, alţii care doar pot să spună cu un aer superior “ce porcărie”. Dar aşa e şi în muzică şi în orice alt domeniu artistic. Urmează:
BIEN SAVVY


Chiar dacă pentru mine casă de modă înseamnă doar H&M, Zara şi Oakley, la Bien Savvy am lăsat de câteva ori aparatul foto jos şi mi-am adus aminte că o femeie poate fi “extremely ravishing” fără să-şi arate picioarele, abdomenul sau un decolteu generos şi penibil. Urmează:
ERSA ATELIER


Atmosferă plăcută la Ersa. Ducea un pic cu gândul la o prezentare la curtea regală, în faţa regelui, trubadurul fiind inclus în ofertă. Urmează:
LAURA OLTEANU & MIHAI ALBU


Spre disperarea şi întru ispita preoţilor, Laura Olteanu şi Mihai Albu au prezentat o colecţie de rochii de mireasă foarte incitantă şi cred eu, deja dorită de multe femei. Vine în continuare:
MEXTON


Mă bag şi eu în seamă şi spun: ultima rochie e tare frate! Şi nu doar din cauza decolteului deşi e binevenit. În sfârşit urmează ceva şi pentru bărbaţi deşi nu prea mult:
LANCASTER


N-am participat în toate zilele evenimentului dar se pare că există în continuare o lipsă a colecţiilor destinate bărbaţilor. Deşi la noi în afară de trening, burtă şi Q7 nu ştiu ce altceva mai are succes, mai sunt câţiva “metrosexuali” (d-ăia care fac sex la metro) pierduţi printre muncitori, şi bărbaţii care vor şi încep să se îmbrace mai bine. Urmează:
ANDRES AQUINO


Colecţie drăguţă şi jucăuşă dar în final nu prea i-am înţeles rostul. Dar în acelaşi timp ce ştiu eu despre modă? Ştiu doar că urmează un moment aşteptat de toţi bărbaţii, mai ales ca o consoloare pentru cheltuielile ce vor urma a fi donate şifonierelor soţiilor lor:
PREZENTARE LENJERIE


La final pot spune că am avut un prilej bun de a mai experimenta un gen de fotografie care se poate vedea că e la început de drum. E un ritm foarte alert, trebuie să ştii când să fotografiezi mai ales dacă nu ai un aparat foarte performant care să aibă o viteză de declanşare cât mai bună. Apoi să înţelegi la ce-ţi foloseşte bliţul într-un astfel de context (deşi eu încă nu i-am văzut rostul, dar poate pentru că încă n-am învăţat să-l folosesc la maxim în situaţia dată). Şi în plus de toate, nu în fiecare zi ai ocazia să fotografiezi fotomodele (fie femei sau bărbaţi) fără bani sau programări şi mai ştiu eu ce alte complicaţii.


După cum spuneam, de modele nu duci lipsă. Ai numeroase tipuri şi fizionomii cu care merită să experimentezi şi şă obţii un rezultat optim. Şi unde mai pui că de multe ori ai parte şi de “vedete” pe care acum ai ocazia tu să le fotografiezi şi să le pui într-o altă lumină decât cea din revistele de tip tabloid sau de modă.

Un individ care o urmăreşte cu privirea pe Monica Columbeanu întrebându-se probabil ca şi mine: “De ce ajunge să aibă atât de multă importanţă această persoană care nu e deloc mai presus decât altele, ba poate chiar altele ar trebui să-i ţină locul?”. Deşi tind să cred spre final că mai mult şi-a spus: “E frumoasă, domnule! Ce mai, e frumoasă!”

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.