Nu m-am simţit niciodată patriot la mine în ţară. Poate doar la alţii. Sună aberant dar e purul adevăr. Zicala “România este o ţară frumoasă, păcat că-i populată” e cât se poate de adevărată. Aş continua prin a spune: păcat că-i populată cu asemenea “oameni”. Pot doar să sper că la un moment dat, natura îşi va spune cuvântul şi noi vom reuşi cumva să evoluăm ca fiinţe umane. Dar până atunci nu-i motiv să nu aflu ce se întâmplă de Ziua Naţională a României şi această paradă care-i scoate din minţi pe români, pe motiv că nu au cum să ajunga liniştiţi către mall-uri. S-a mai închis un drum degeaba, că doar ce nevoie ai avea de o parada militară care e la fel în fiecare an. Şi care-i ocazia? Aaaa, da nu mai bine facem noi o variantă de imn pe manele şi o dăm la televizor?

Pentru mine a fost primul an în care am participat la paradă şi pot să spun sincer că mi-a plăcut. Deşi nu am avut cum să ajung până la Arcul de Triumf din cauza oamenilor care deja îşi ocupaseră locurile la marginea drumului, am considerat că prezenţa la această manifestare a fost foarte slabă. Destui pierduţi, melancolici, rude ale participanţilor la paradă şi curioşi ca mine. Până în final n-a avut acea maiestuozitate pe care o are o simplă schimbare de gardă într-o ţară în regim de monarhie. O simplă defilare şi cam atât. Poate şi de aceea lumea nu pare foarte atrasă de această sărbătoare. Cu siguranţă că şi ceaţa a avut un rol în dezamăgirea mea dar asta nu mă face decât să mai repet experienţa şi la anul.