
Chestia cu emo nu mai e demult distractivă. Cel puţin pe mine a ajuns să mă enerveze atât de tare încât îmi vine să-i bat pe copilaşii ăştia. Cum să te creadă cineva că eşti deprimat când nici nu ştii ce-i aia depresie. Când te îneci în rate, întreţinere, chirie, alimente şi realizezi că iar nu ţi-au rămas bani de ţigări “şi-un cola”. Şi când îi vezi pe cei de lângă tine în maşinile lor scumpe pentru care n-au muncit o zi în viaţa lor şi care se uită la tine cu dispreţ. Când vrei să-ţi întemeiezi o familie şi vezi că n-ai cu ce bani să faci lucrul ăsta, iar în schimb toată lumea te întreabă când te căsătoreşti (o altă boală a românului, asta cu căsătoria). Când te gândeşti că munceşti atât de mult şi de fapt pentru nimic. Sau de fapt nu, munceşti doar ca să supravieţuieşti şi să asiguri un trai de lux altor oameni pentru simplu fapt că nu eşti în stare să te abţii de la consum. Când te mişti zilnic prin praf şi mizerie de parcă ai fi pe o uliţă de sat, când treci pe lângă oameni nespălaţi care vorbesc atât de tare încât nu te mai poţi tu auzi gândind. Şi câte şi mai câte dau naştere unei adevărate depresii. Iar tu, copil tâmpit, crezi că ai probleme. Treci prin viaţa de adolescent fără să realizezi câte pierzi. Mai ales acum în aceste vremuri de messenger. Ce bine îmi pare că nu ştiam de messenger în liceu. Că n-aveam acces permanent la net. Doar mirc-ul ce-mi mai pierdea ceva ore. Sexul virtual între doi bărbaţi care pretind a fi femei este inegalabil. Nici o femeie nu poate ajunge in halul ăla de perversă şi depravată :))
Dar deşi auzi că vor veni vremuri mai grele tot vei considera că problemele tale de adolescent sunt mai importante. Pentru că e un proces prin care trecem cu toţii. Iar lipsa totală de comunicare dintre copii şi părinţi dăunează grav sănătăţii. Lucru din ce în ce mai des întâlnit.