În fiecare zi mă trezesc (până într-o bună zi) cu gândul că iar trebuie să ies din casă şi să străbat un oraş care nu numai că nu-mi oferă nici o plăcere, dar mă şi îmbolnăveşte de tristeţe. Şi între două “salutări amabile” cu alţi şoferi în trafic îmi aduc aminte cum e pe la alţii şi cât de relaxat mă simt în ţara lor. Dar ajung la servici şi-mi văd de-ale mele. Până când mi se face foame şi ies să caut ceva de mâncare. Dar şi aici e o aventură. Pentru că în foarte multe zone din Bucureşti înoţi într-o mare de sedii de bănci. În faţă bănci/ în spate bănci/ la dreapta bănci/ la stânga bănci…aţi ascultat poezia “la cules de mure”. Singura soluţie e să mă duc iar până la benzinărie. Mda, să mă duc la benzinărie să-mi iau de mâncare. Ca cei care se duc la Ikea să mănânce. Dar şoc maxim acum câteva zile. S-a desfiinţat un sediu de bancă şi în locul lui a apărut un “magaza(n)”, unde are şi mâncare. Şi de cum am intrat m-am simţit ciudat. Adică bine. Parcă mai văzusem pe undeva aşa ceva. Din mizeria stradală şi mirosul de urină dintre blocuri am intrat într-un magazin curat şi puternic luminat. Era ca în camera cu holograme din Star Trek. Dă’ şi caută pe google, cine-s ăştia, care-i treaba cu ei, cât timp mai rezistă pe piaţă până la următorul sediu de bancă? Şi m-am lămurit. Sunt finlandezi (de aici şi sentimentul plăcut de cum am intrat) şi au un lanţ de magazine bine pus la punct, unde găseşti de toate, de la presă pâna la mâncare şi băutură sau dvd-uri. Nu-i fac reclamă, dar chiar m-am săturat de sediile de bănci, le urăsc, nu le mai suport. Vreau sa-mi iau “un sanviş ş-un cola” (cum aud din ce în ce mai des) fără să mă duc la benzinărie. Şi chiar e bine impregnat în el spiritul nordic. Lumină rece, puternică şi o senzaţie uimitoare de curăţenie şi bună organizare. Se cheamă Rkiosk şi au început să apară şi pe la noi, iar planurile prevăd deschiderea a 30 de magazine anul acesta. Cât timp sunt deschise în locul sediilor de bănci mă declar un fan absolut.