Deci filmul se termină cu Hercule în pat cu nevasta având grijă de fiul lor ca într-o reclamă la produse pentru copii sau familie. Și cu asta am spus tot despre film.

Ieri m-am trezit în mall-ul din Băneasa că tre să sparg vreo 4 ore și am zis să văd un film la Grand Cinema Digiplex. Ăla la care după ce că oricum e scump biletul mai tre să dai și 5 lei pe o sărăcie de pereche de ochelari ”3D”. E fix modul în care facem noi turism. Te duci să te cazezi într-un hotel mai de 4 sau 5 stele dar în prețul exorbitant n-ai parte nici de mic dejun, nici de cafea și nici de o servire plăcută. Cam la fel m-am simțit și la cinema-ul ăsta când m-a întrebat tanti de la casă ”Da aveți ochelari 3D?”. Evident, de vreo 3 ani numai ochelari 3D port 🙂

Revenind la film, e un fiasco total. Nu știu sincer care ar fi target-ul lui. E ca și cum o romantică incurabilă care încă mai crede în prinți frumoși pe cai albi vrea să regizeze un film de acțiune dar o dă într-o poveste de dragoste fără pic de credibilitate. Efectele 3D sunt standard. Nimic nou. Pentru actrița principală n-ai cum să accepți să rămâi sclav și să omori oameni doar ca s-o mai vezi odată. Mă-sa era într-adevăr mai bună. Hercule e interpretat de un tip Kellan Lutz care în afară de mușchi n-are nimic altceva. E și el acolo. În schimb Liam McIntyre (Spartacus TV Series) apare ca un simplu soldat și i-au mai făcut și un breton penibil ca să nu pară mai dur ca actorul principal deși joacă mai bine.

Trist, chiar îmi doream să mai văd ceva în genul Gladiatorul dar din ce în ce mai mult se pierd atât actorii buni cât și scenariștii și regizorii buni. Iar ăsta e un film care nici de pe torente nu prea merită să-l dai jos.