Gărâna Jazz Festival #demers

DSC_1282

Într-un moment în care credeam că lumea a ajuns să fie formată numai din hateri, frustrați, triști și răi, am ajuns la Gărâna Jazz Festival. Un loc unde toată lumea e prietenă cu toată lumea, unde oamenii râd și se simt bine, unde jazz-ul răsună în codru mai rău ca doina populară, un loc de unde nu prea ai mai vrea să pleci.

Deci nu pot să vă zic cât de repede mi-am făcut prieteni aici. Oamenii sunt mega relaxați și veniți pe chill și pe bună dispoziție. În a doua zi am întâlnit 3 oameni care se cunoscuseră pe drumul spre Gărâna, ca să aflu în următoarea zi că unul dintre ei se împrietenise între timp cu alți doi prieteni de-ai mei. Eram, like, wtf, pe bune? Și apoi restul de oameni cu care intri în vorbă din nimic, plus că dai peste prieteni cu care n-ai mai vorbit de mult și nici nu te aștepți să te întâlnești cu ei acolo.

Bine, nu e un festival chiar pentru toată lumea. Asta pentru că jazz-ul nu e o muzică ușoară și de multe ori poate deveni chiar obositoare. Nici eu nu sunt fan al jazz-ului contemporan, mă plictisește enorm improvizația constantă și muzicienii care o caută tot concertul și n-o găsesc, mă obosesc grav. 🙂

Dar ai parte de mai toate tipurile de jazz, chit că vorbim de cel clasic sau mergem către zona rock. Și cel mai important, e o muzică frumoasă, curată și plină de energie. La fel ca și oamenii care vin aici. Cum bine spunea cineva, aici vin oamenii care veneau în Vamă acum 20 de ani.

Eu am fost să fac poze la standul Silva, așa că mai multe fotografii de la festival puteți să vedeți în acest album. Cei de la Silva chiar au avut o idee foarte tare. Au conectat o clapă la un dozator de bere și i-au invitat pe oameni să cânte la pian 100 de note pentru a primi o bere moca. Nu trebuia să știi să cânți la pian, ci doar să apeși pe clape până la 100, moment în care începea să curgă bere din dozator. Surpriza a venit atunci când ne-am dat seama că sunt mulți studenți, muzicieni și amatori veniți de plăcere la festival și care știau să cânte foarte bine la pian. Pentru că așa sunt muzicienii. După un concert simt nevoia să cânte și ei. E ca atunci când eram mici și ieșeam de la cinema de la un film SF și voiam să fim și noi super eroii. Eu am vrut să fiu Darth Vader când eram mic, dar nu m-am ales decât cu astm așa că puteam să-i imit foarte bine respirația. În rest, nici o asemănare.

Dar serios acum, e musai de mers la festivalul ăsta. Indiferent că-ți place sau nu jazz-ul. De fapt, dacă vii o să vezi că-ți place și o să te îndrăgostești de atmosfera de aici. Nu mai zic că zona e aboslut SU-PER-BĂ! Ai lac, pădurice, loc de grătărel, pensiuni faine, am văzut o grămadă de bicicliști care bagă ca nebunii trasee pe-aici și să nu uităm, AU LANGOȘI!!! Am băgat la langoși până n-am mai putut, să m-asigur că-mi fac cota pe anul ăsta. 🙂

Deci? Facem deja gașcă pentru la anul? Cine merge? 🙂

DSC_0392

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.