Am râs la Titanic, am plâns la Green Mile și Seven Pounds, iar la Lion (Saroo) mi s-a pus un nod în gât. A trecut ceva vreme de când n-am mai văzut un film frumos.

Bine, încă am eu o dilemă. Nu înțeleg de ce titlurile filmelor sunt schimbate aproape de fiecare dată. Adică filmul despre care vreau să vorbesc se cheamă Lion. La noi e tradus Saroo, Drumul Spre Casă. De ce? Anyway…

L-am văzut aseară și-l recomand cu drag.

E un film frumos. Are niște cadre super super faine și îți prezintă o realitate destul de crudă a vieții din India. De la bun început ai să-ți dai seama că nu prea ai motive să te plângi de viața ta. Cu toate astea, m-au fascinat toate scenele din film. Curiozitatea aia legată de cultura indiană și de modul în care trăiesc oamenii ăia, te ține lipit de scaun. Imaginile au o culoare incredibilă având în vedere că scenele sunt filmate de multe ori în locuri degradante. Iar eu unul întotdeauna am fost fascinat de muzica tradițională indiană și instrumentele lor muzicale, așa că nu pierd șansa de a vedea un film legat de zona asta.

E povestea unui puști care se pierde de fratele lui și mulți ani mai târziu încearcă să-și regăsească familia. Asta se înțelege și din trailer. Ce nu se înțelege din trailer e că filmul este emoționant iar pe final te cam rupe. Și e genul de film unde este perfect normal să plângi. Să plângi de emoție și de fericire. Și cred că avem nevoie din când în când de astfel de momente în care să ne eliberăm cumva. Singurul moment în care mi-a fost stoarsă o lacrimă e fix finalul în care este explicat numele personajului. Aia m-a rupt! 🙂

Nu că aș fi un insensibil, încerc să par eu șmecher, dar plâng la filme fără să mă jenez. Ideea cu Lion e că mi s-a părut un pic cam lunguț. Sau de fapt așteptările mele din trailer erau un pic altfel, m-am speriat că filmul nu mai începe și că o să dureze vreo 3 ore, având în vedere că după vreo oră actorul principal tot nu apăruse în film. Daaar, de fapt nu eram eu într-o stare relaxată pentru filmul ăsta. Eram destul de agitat.

Așa că vă sugerez să mergeți să-l vedeți și să vă duceți plini de calm la filmul ăsta. Vă lăsați pe spate și savurați filmul ăsta timp de două ore cât durează. O să vă placă.

Ah, și un alt lucru care m-a scos din stare a fost freza lui Nicole Kidman. Absolut sinistră! :))) Adică înțeleg că au vrut să respecte realitatea (da, filmul e bazat pe un caz cât se poate de real), dar a fost un șoc amuzant când am văzut-o în film. Dar foarte mișto alegerea lui Dev Patel în rolul principal (din Slumdog Millionaire, pe care jur că nu l-am recunoscut) și a Rooney Mara, o tipă puțin spus interesantă.